joi , 29 octombrie 2020 1:11 pm
Iasi booked.net
-1°C

Ce nu știe lumea despre Aurel Vlaicu – pionierul aviației românești

Aurel Vlaicu, unul dintre cei mai mari ingineri şi inventatori, considerat pionierul aviaţiei române.

Născut lângă Orăştie în noiembrie 1882, Vlaicu urmează cursurile şcolii din localitate. Bacalaureatul îl obține la un liceu din Sibiu, în anul 1902.

Ulterior, Vlaicu petrece două trimestre la Facultatea de Mecanică din Budapesta, îşi îndeplineşte serviciul militar la Marea Adriatică şi pleacă la studii la Universitatea Ludwig-Maximilians din Munchen, pe care a absolvit-o în 1907. Aici se și naște pasiunea pentru zbor.

În 1908, părăseşte Munchen-ul pentru o scurtă carieră la fabrica de motoare Opel din Russelsheim. Întrucât era interesat de proiectul de maşină zburătoare conceput de Aurel Vlaicu, fabricantul german s-a arătat dispus să-l sprijine în realizarea acesteia cu condiţia să-i cedeze toate drepturile. Aurel Vlaicu nu este însă de acord.

Așa că, în 1909 se întoarce în ţară şi construieşte singur primul său planor – „A. Vlaicu 1909”. Un aparat cu care a efectuat o serie de zboruri demonstrative, la unul dintre ele ­luând-o şi pe sora sa mai mică, Valeria, care a devenit astfel una dintre primele femei din lume care a zburat cu planorul, potrivit Historia.

Pe 17 iunie 1910, pe Câmpul Cotrocenilor, inginerul Aurel Vlaicu decolează la bordul primului avion conceput, construit şi pilotat în România: „Vlaicu 1”, realizat cu sprijinul Casei Regale şi al Armatei Române la atelierele de la Arsenalul Armatei. Primul nostru „avion naţional”, care se înălţase la doar 3-4 metri pe o distanţǎ de 50 de metri, plasa România imediat după Statele Unite şi Franţa în categoria restrânsă încă a statelor pe teritoriul cărora s-a zburat cu un aparat original, construit şi pilotat de un cetăţean al ţării respective.

În vara anului 1913,  a participat ca voluntar la cel de-al Doilea Război Balcanic, fiind asimilat gradului de căpitan (fără gradaţie), executând mai multe zboruri de recunoaştere deasupra Bulgariei, fapt pentru care a fost propus să fie decorat. Mai rămânea o singură năzuinţă de împlinit ca să se poată declara pe deplin mulţumit: stabilirea unei punţi aeriene între românii de pe ambele părţi ale munţilor Carpaţi. Sâmbătă, 31 august/13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu s-a hotărât să facă şi această încercare temerară, mai ales că deja mai mulţi piloţi îşi manifestaseră intenţia de a realiza un zbor peste Carpaţi. În acea zi fatidică, el a decolat, la ora 15 şi 20 de minute, pentru ultimul său zbor. A fost zborul lui spre infinit.

Trupul lui Aurel Vlaicu a fost dus la Cimitirul Bellu şi înhumat în parcela de onoare.

Recomandări

Aurel Vlaicu: Ansamblu cu 8 blocuri de până la 10 etaje

Două firme, în care sunt implicați un fost și un actual consilier local, au inițiat …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *