Schimbarea la Față a Domnului. O zi de hotar între vară și toamnă

0
160

Această sărbătoare amintește creștinilor de minunea care a avut loc pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care și-a asumat-o. Matei Evanghelistul descrie această întâmplare astfel (Matei 17, 2) “Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”.

Sărbătoarea este considerată o zi de hotar între vară şi toamnă. Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul. Tot din această zi nu trebuie să ne mai scăldăm în apele repezi de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire.

În această zi se culeg ultimele plante de leac, despre care se spune că au puteri vindecătoare. Dacă vremea este însorită şi plăcută, țăranii spun că vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă.

În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, apoi se împart credincioşilor care participă la slujbă.

De asemenea, se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „coliva de struguri”, aceste ofrande dăruindu-se în memoria rudelor plecate în eternitate.

În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă.

În această zi se interzice scăldatul. „De la Probajenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în rău. O coborât cerbul de la munte, s-o pișat în apă și-o răcit apa. Atâta-i tăt.” (Memoria Ethnologica) Explicația este cu totul alta: apele fiind de acum tot mai reci, crește riscul îmbolnăvirilor. Praznicul Schimbării la față a Domnului readuce aminte de revelația strălucirii divine a lui Hristos de pe Muntele Tabor din Galileea (Matei 17:1-6; Marcu 9:1-8; Luca 9:28-36). După ce le-a adus la cunostință ucenicilor săi că urmează să fie ucis în Ierusalim (Matei 16:21), Hristos, împreună cu Sfântul Petru, Sfântul Iacob și Sfântul Ioan, a urcat pe înaltul munte. Aici, așa cum consemneaza Matei, „S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.

În această zi trebuie să se ţină cont de tradiţii şi obiceiuri pentru spor şi sănătate:

– nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fi certat deoarece aşa vei fi tot anul;

– fetele nu trebuie să se pieptene deoarece podoaba capilară va stopa din creştere;

– nu se spală în această zi deoarece o să fiţi năpădiţi de ploşniţe şi păduchi;

– femeile însărcinate, dacă vor posti în această zi, vor avea parte de o naştere uşoară şi de copii sănătoşi;

– este bine de evitat călătoriile deoarece se spune că vă veţi rătăci;

– pentru spor şi sănătate, în această zi se duc la biserică ofrande, în special struguri, care se sfinţesc şi se împart în memoria rudelor decedate.

Despre oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața zilei, se spune că vor muri până la sfârșitul anului.

În popor, se spune că cine nu respectă această sărbătoare, se va usca și va fi galben precum florile care încep de-acum să pălească. Cine spală haine va fi năpădit de ploșnițe și păduchi. Dacă fetele spală haine în această zi, nu le va mai crește părul, așa cum nu va mai crește iarba în lunile următoare.

Se zice că dacă te cerți în această zi, tot în ceartă o vei ține până la finele anului. De asemenea, se crede că dacă te rogi în această zi să scapi de un obicei dăunător (beție, fumat, preacurvie etc.), sigur vei avea leac.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.