luni , 19 aprilie 2021 3:30 pm
Iasi booked.net
-1°C

Cuvânt pentru suflet! Pastorala Înalt Prea-Sfinţitului Teofan: „Să încetăm o clipă gălăgia din gând”

Credința este dătătoare de speranță. Așa a fost și așa va fi pururea. Ca în fiecare an, Înalt Prea-Sfințitul Teofan a transmis câteva gânduri pentru suflet tuturor credincioșilor ortodocși, prin intermediul unei pastorale. 

IPS face apel la introspecție și spune că trebuie să ne bucurăm că am ajuns și anul acesta la sărbătoarea Sfintelor Paști.

Să fim mai buni cu noi și cu semenii noștri, să învățăm să ascultăm, să credem, să prețuim și să fim smeriți. Acestea sunt câteva dintre învățăturile desprinse din mesajul transmis de către Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Iată mai jos pastorala IPS.

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi  drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu  din Arhiepiscopia Iaşilor:  har, bucurie, iertare şi ajutor  de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Iubiţi fraţi preoţi,

Cuvioşi Părinţi şi Cuvioase Maici,

Drept-slăvitori creştini,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Se cuvine să-I aducem slavă şi mulţumire lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta la sărbătoarea cea mare a Sfintelor Paşti. În această noapte de lumină, precum şi în zilele care urmează, trăim ceva aparte, ceva deosebit faţă de celelalte zile ale anului. De cele mai multe ori nu reuşim să exprimăm în cuvinte această stare, însă simţim că o lucrare tainică se petrece în noi. Este o mare bucurie care se revarsă peste întreaga noastră fiinţă. Avem, parcă, mai multă viaţă în noi, mai mult seninătate. Vedem lumea cu alţi ochi şi arătăm mai multă deschidere faţă de semenii noştri. Natura însăşi pare a fi mai frumoasă în ziua Învierii. Intensitatea acestei stări de lumină este, desigur, diferită. La unii oameni ea se manifestă mai deplin, la alţii cu mai puţină consistenţă şi profunzime.

Constatând această realitate, ne întrebăm: care este cauza şi unde îşi are izvorul acest val de bucurie, de pace şi de bunăvoire? Răspunsul îl găsim în adevărul Învierii Domnului Hristos. Schimbarea pe care o trăim în noaptea de Paşti este în legătură cu evenimentul petrecut în urmă cu mai bine de două mii de ani. Atunci Hristos a biruit moartea, „vrăjmaşul cel din urmă“1 al omului, devenind „începătura învierii“2 noastre. Înviind din mormânt, Hristos a împlinit ceea ce făgăduise mai înainte: „Eu am venit ca (oamenii) viaţă să aibă şi din belşug să aibă“.

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos-Domnul,

Prin Învierea Sa, Hristos ne-a dăruit puterea vieţii celei depline. Această bogăţie de viaţă o simţim întrucâtva în zilele Sfintelor Paşti. De ce, însă, nu dobândim acest duh de viaţă pe deplin? De ce, oare, pierdem şi puţinul acesta de-a lungul anului? Răspunsul este unul singur: pentru că nu suntem oameni ai Învierii. O privire onestă asupra vieţii noastre arată că, de cele mai multe ori, suntem creştini doar cu numele. Împlinim exterior, dacă împlinim, poruncile şi rânduielile bisericeşti, dar ne lipseşte adâncimea vieţii duhovniceşti. În mod formal aparţinem Bisericii, precum ramurile unui copac. Prin aceste ramuri nu mai curge însă seva dătătoare de viaţă, pentru că nu avem duh de pocăinţă, cuget smerit şi rugăciune fierbinte. Lipsiţi de roadele Duhului Sfânt – dragostea, bucuria, pacea, blândeţea -, devenim ramuri uscate, fără legătură reală cu viaţa copacului, adică a Bisericii. După cuvântul Scripturii, deşi trăim, suntem morţi4, nu avem viaţă în noi înşine. Suntem „izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună“5, „pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi“6.

Consecinţa acestei stări de fapt se arată dureros într-un val de nemulţumire, de nelinişte, de deznădejde. Viaţa se desfăşoară fără perspectivă, golul interior se adânceşte, iar sentimentul zădărniciei macină pe tot mai mulţi. Moartea şi iadul sunt trăite cu anticipaţie. Cum putem oare ieşi din acest iad care ne cuprinde tot mai mult? Cum se poate depăşi starea de moarte infiltrată până în cele mai adânci unghere ale vieţii noastre? Răspunsul la această criză duhovnicească nu poate fi aflat nici în politică, nici în economie, nici în tehnologie, nici în programele ecologice sau de eliminare a sărăciei şi a bolilor. Soluţia ne-o oferă Hristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă“7.

(…)

Drept-slăvitori creştini,

Experienţa mărturiseşte că, în Biserică, omul cu dreaptă credinţă, arătată în rugăciune şi în dragoste, în pocăinţă şi în smerenie, în timp de liniştire, răzbate mai uşor în viaţă. Ispitele, necazurile, suferinţa sau unele neîmpliniri nu lipsesc. În acelaşi timp, acestea nu se transformă în deznădejde sau în lipsa totală de sens şi lumină în viaţă. Într-un suflet credincios şi smerit, chiar dacă apar clipe de întuneric şi de iad, Hristos coboară cu puterea Învierii Sale şi-l ridică. Bucuria reapare în suflet şi omul trăieşte din nou starea de împlinire şi de pace.

În aceste zile de Înviere, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască statornicie în credinţă, putere în rugăciune şi dragoste, cuget de căinţă, smerenie şi linişte sufletească. Acestea creează spaţii de lumină şi libertate în viaţa omului pentru că în ele se află puterea Învierii lui Hristos. Din această putere să hrănim sufletul nostru, al familiei noastre, al Bisericii, al ţării şi al lumii.

Cu dragoste sfântă, din inimă de părinte şi frate, vin în faţa dumneavoastră şi rostesc cu bucurie fiecăruia şi tuturor: HRISTOS A ÎNVIAT!

† TEOFAN

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Recomandări

IPS Teodosie critică regulile de înmormântare pentru cei decedați din cauza coronavirusului

Înalt Preasfințitul Teodosie critică regulile după care sunt înmormântate persoanele care mor din cauza infectării …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *