Adunarea Generală a ONU a adoptat, la 20 decembrie 1993, prin rezoluţia 48/104, Declaraţia privind eliminarea violenţei împotriva femeilor.
Comunitatea internaţională şi societatea civilă au stabilit că nu există circumstanţe atenuante pentru violenţa împotriva femeilor şi fetelor. Acest act criminal şi inacceptabil reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului. Totodată, efectul dăunător pe care violenţa îl are asupra femeilor împiedică progresele în multe domenii, reprezentând un alt obstacol în eradicarea sărăciei, combaterea HIV/SIDA, menţinerea păcii şi securităţii în lume.
La 17 decembrie 1999, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 54/134, a stabilit marcarea în fiecare an, la 25 noiembrie, a Zilei internaţionale pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. Cu acest prilej, Organizaţia Naţiunilor Unite a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale să organizeze activităţi menite să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme, se arată pe site-ul oficial al ONU, www.un.org.
Activiştii pentru drepturile femeii marchează ziua de 25 noiembrie ca o zi împotriva violenţei începând din 1981. Această dată comemorează asasinarea, în 1960, a celor trei surori Mirabal din Republica Dominicană, care militau pentru respectarea drepturilor lor, potrivit aceleiaşi surse.
Ziua de 25 a fiecărei luni a fost desemnată drept Orange Day de către Campania UNiTE, lansată în 2009 de secretarul general al ONU, pentru a mobiliza societatea civilă, activiştii, autorităţile guvernamentale şi sistemul ONU deopotrivă, având ca obiectiv amplificarea impactului campaniei ”UNiTE pentru a pune capăt violenţei împotriva femeilor”. Participanţii din întreaga lume sunt încurajaţi să poarte, în această zi, ceva portocaliu, în solidaritate cu această cauză. Culoarea aleasă simbolizează un viitor mai luminos şi o lume fără violenţă împotriva femeilor şi fetelor.
În România, prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi, implicit, a violenţei în familie, reprezintă o parte integrantă a politicii de stat pentru protecţia familiei şi de sănătate publică, fiind soluţionată legislativ prin Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, modificată prin Legea nr. 25/2012. Legea nr. 25/2012 stipulează că „prevenirea şi combaterea violenţei în familie face parte din politica integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică şi constituie, totodată, un obiectiv de interes naţional”.
Totodată, Guvernul României a aprobat, la 23 septembrie 2015, proiectul de lege privind ratificarea Convenţiei Consiliului Europei pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul, în 2011. Convenţia cuprinde clauze generale, dar şi măsuri concrete, precum înscrierea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în constituţiile şi legislaţiile naţionale şi abrogarea tuturor legilor şi practicilor discriminatorii, măsuri de sensibilizare şi de educare, obligaţia de a crea servicii de sprijin specializate pentru femeile victime ale violenţelor şi deschiderea unor refugii, dar şi obligaţia de a înscrie interdicţia de abuzuri în legile naţionale.
