𝐇𝐚𝐧𝐭𝐚𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬𝐮𝐥: 𝐭𝐨𝐭 𝐜𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬ă ș𝐭𝐢ț𝐢: 𝐜𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞, 𝐫𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐢. 𝐋𝐚 𝐀𝐫𝐚𝐝 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚𝐭 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐳 𝐝𝐢𝐧 𝟐𝟎𝟐𝟔 î𝐧 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐚 de la apariția focarului de pe MV Hondius. În perioada 2023-2026 s-au înregistrat 15 cazuri.
𝐀𝐭𝐞𝐧ț𝐢𝐞!
𝟏. 𝐑𝐢𝐬𝐜𝐮𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥 î𝐧 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐜ă𝐳𝐮𝐭! 𝐍𝐮 𝐬𝐞 𝐫ă𝐬𝐩â𝐧𝐝𝐞𝐬𝐜 𝐜𝐮 𝐮ș𝐮𝐫𝐢𝐧ță î𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢. Sunt diferențe privind atât virusul implicat în România cât și diferențe majore de transmitere față de gripă sau Covid.
𝟐. 𝐍𝐮 𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐦𝐨𝐫𝐭𝐚𝐥𝐢𝐭ăț𝐢𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐚𝐳ă 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐨𝐭𝐞𝐧ț𝐢𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐩𝐚𝐧𝐝𝐞𝐦𝐢𝐜 ci abilitatea de transmitere de la un om la altul.
(!!!) Virusul implicat în focarul de pe nava de croazieră MV Hondius (hantavirus andin) este unul dintre cele circulă în natură în America de Sud și se transmite rar de la om la om (doar în condiții de contact strâns și prelungit). Cei implicați (pasagerii și echipajul) au fost evaluați medical și izolați (nu integrați anonim în comunitate).
𝐇𝐚𝐧𝐭𝐚𝐯𝐢𝐫𝐨𝐳𝐚 (𝐳𝐨𝐨𝐧𝐨𝐳𝐚)- e bine de știut- 𝟓 𝐥𝐮𝐜𝐮𝐫𝐮𝐢 𝐞𝐬𝐞𝐧ț𝐢𝐚𝐥𝐞: ce este, sursa, cum se transmite, cum se manifestă, când mergem la spital.
𝐀. 𝐂𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞:
1. 𝐍𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬 𝐧𝐨𝐮 ș𝐢 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐨 𝐛𝐨𝐚𝐥ă 𝐧𝐨𝐮ă (identificat în anii 1970 în zona râului Hantan din Coreea de Sud iar virusul Andes în 1995 în Argentina și Chile).
2. 𝐍𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫 𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬 𝐜𝐢 𝐨 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬𝐮𝐫𝐢 existente la rozătoare.
3. Doar 10 se pot transmite la om.
4. 𝐈𝐧𝐟𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐜𝐮 𝐡𝐚𝐧𝐭𝐚𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭𝐢𝐯 𝐫𝐚𝐫ă la nivel global (între 10.000 – 100.000 de cazuri, majoritatea fiind concentrate în Asia și Europa). În Europa, mii de cazuri sunt raportate anual, în principal în Europa de Nord și Centrală (virusul Puumala).
5. P𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐨𝐜𝐚 𝐛𝐨𝐥𝐢 𝐠𝐫𝐚𝐯𝐞 𝐜𝐮 𝐨 𝐫𝐚𝐭ă 𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚𝐭ă 𝐚 𝐦𝐨𝐫𝐭𝐚𝐥𝐢𝐭ăț𝐢𝐢. În Asia și Europa, ratele mortalității variază de la mai puțin de 1% la aproximativ 15%, în timp ce în America pot ajunge până la 50%, în funcție de tulpina virusului și de severitatea bolii.
𝐁. 𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚 de infecție la om este reprezentată de:
1. 𝐑𝐨𝐳ă𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐠𝐚𝐳𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥𝐞 ale hantavirusului în natură. Fiecare tulpină a virusului este de obicei asociată cu o anumită specie de rozătoare (ce sunt doar purtătoare a virusului pemtermen lung, fără boală aparentă).
2. 𝐎𝐦𝐮𝐥 – 𝐫𝐚𝐫 – 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐯𝐢𝐫𝐮𝐥𝐬𝐮𝐥 𝐀𝐧𝐝𝐞𝐬.
𝐂. 𝐓𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢:
1. 𝐂𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥ă de transmitere este 𝐢𝐧𝐡𝐚𝐥𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐞𝐫𝐨𝐬𝐨𝐥𝐢 care conțin salivă, urină sau fecale de șoarece sau 𝐩𝐫𝐚𝐟 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧ț𝐢𝐧𝐞 𝐚𝐠𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐩𝐚𝐭𝐨𝐠𝐞𝐧 dispersat în timpul igienizării zonelor în care locuiesc șobolanii infectați (mai ales în spații închise și prăfuite).
• 𝐂𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭 𝐜𝐮 𝐦𝐮𝐜𝐨𝐚𝐬𝐞𝐥𝐞: inoculare conjunctivală (prin frecarea ochilor cu mâini contaminate).
• Mai 𝐫𝐚𝐫 𝐢𝐧𝐠𝐞𝐬𝐭𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭𝐞 sau leziuni ale pielii și mușcătură de rozătoare.
2. În general, 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐦 𝐥𝐚 𝐨𝐦. 𝐄𝐱𝐜𝐞𝐩ț𝐢𝐚 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭ă 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐀𝐧𝐝𝐞𝐬 𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬 (transmis de șobolanii pigmei de orez cu coadă lungă, comuni în zonele agricole și care pot trăi în jurul caselor).
3. 𝐓𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐦 𝐥𝐚 𝐨𝐦 𝐬𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 î𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐢ț𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐚𝐭 ș𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐥𝐮𝐧𝐠𝐢𝐭 (mai ales în interiorul familiei sau la personal medical aflat în contact apropiat și prelungit cu pacienți simptomatici). Virusul se transmite prin contact fizic direct, salivă, picături din aer, și prin tractul digestiv. Această transmitere are loc în principal între membrii familiei sau în timpul contactului apropiat prelungit cu o persoană infectată în faza prodromală a bolii.
!!! În focarul de Epuyen (Argentina 2018), peste 80 de lucrători din domeniul sănătății au fost expuși la pacienți cu simptome dar niciunul nu a fost infectat direct, deși foarte puțini au folosit echipament individual de protecție. Doi lucrători din domeniul sănătății au fost infectați la spitalul rural local, o unitate mai mică, care ar fi putut fi prima care a consultat pacienți bolnavi.
4. 𝐅𝐞𝐫𝐞𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐀𝐧𝐝𝐞𝐬 𝐩𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐟𝐢 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭ă, 𝐝𝐞 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐱𝐢𝐦𝐚𝐭𝐢𝐯 𝐨 𝐳𝐢. 𝐎𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐥𝐚 𝐚𝐩𝐨𝐠𝐞𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐠𝐢𝐨𝐳𝐢𝐭ăț𝐢𝐢 î𝐧 𝐳𝐢𝐮𝐚 î𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐚𝐜 𝐟𝐞𝐛𝐫ă conform microbiologului 𝐝𝐫. 𝐆𝐮𝐬𝐭𝐚𝐯𝐨 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐜𝐢𝐨𝐬, directorul Centrului pentru Științe Genomice din cadrul I𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐂𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥ă 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐁𝐨𝐥𝐢 𝐈𝐧𝐟𝐞𝐜ț𝐢𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐚𝐥 𝐀𝐫𝐦𝐚𝐭𝐞𝐢 𝐒𝐔𝐀. Palacios estimează că de-a lungul timpului au existat mai puțin de 300 de cazuri de transmitere de la om la om și aproximativ 3.000 de cazuri de infecții andine în general.
5. 𝐅𝐞𝐫𝐞𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭ă 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐞𝐜ț𝐢𝐞 ș𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐝𝐚 𝐥𝐮𝐧𝐠ă 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐜𝐮𝐛𝐚ț𝐢𝐞 (timpul dintre expunere și apariția simptomelor) crează dificultăți majore în urmărirea contactelor.
𝐃. 𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐟𝐞𝐬𝐭ă.
Simptomele apar de regulă la 1-6 săptămâni de la expunere. 𝐓𝐚𝐛𝐥𝐨𝐮𝐥 𝐜𝐥𝐢𝐧𝐢𝐜 𝐝𝐞𝐩𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚 𝐯𝐢𝐫𝐚𝐥ă ș𝐢 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐮𝐧𝐞.
𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐝𝐨𝐮ă 𝐭𝐢𝐩𝐮𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐣𝐨𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐨𝐚𝐥ă 𝐥𝐚 𝐨𝐦.
• 𝐇𝐚𝐧𝐭𝐚𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐞 î𝐧 𝐀𝐦𝐞𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐍𝐨𝐫𝐝, 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐚𝐥ă ș𝐢 𝐝𝐞 𝐒𝐮𝐝 – 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐨𝐚𝐜ă 𝐬𝐢𝐧𝐝𝐫𝐨𝐦𝐮𝐥 𝐩𝐮𝐥𝐦𝐨𝐧𝐚𝐫 𝐜𝐮 𝐡𝐚𝐧𝐭𝐚𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬 (𝐇𝐏𝐒): cu virusuri precum Sin Nombre virus și virusul New York în SUA sau Andes virus (Argentina și Chile), caracterizat printr-o fază incipientă (câteva zile) pseudogripală cu febră, frison, cefalee, astenie, vertij, dureri musculare (în special la nivelul grupelor musculare mari, cum ar fi coapsele, șoldurile, spatele și uneori umerii) tuse, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree. Faza cardiopulmonară durează câteva zile și se caracterizează prin dispnee, tahi/aritmii, scăderea tensiunii arteriale, șoc cardiogen și insuficiență respiratorie. Mortalitate ridicată 40%.
• 𝐇𝐚𝐧𝐭𝐚𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐞 î𝐧 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐚 𝐂𝐞𝐧𝐫𝐭𝐫𝐚𝐥ă ș𝐢 𝐝𝐞 𝐄𝐬𝐭 și Asia – provoacă febra hemoragică cu sindrom renal (HFRS): cu virusuri precum Puumala (Scandinavia, Europa Centrală) sau Hantaan și Dobrava (Asia, Balcani). Afectează rinichii, cu febră, durere lombară și dureri abdominale cu insuficiență renală și hemoragie internă. Severitatea depinde de tipul de virus, mortalitatea fiind 5-15% pentru Hantaan și Dobrava (5-15% mortalitate) sau sub1% pentru Seul, Saaremaa și Puumala. Recuperarea completă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni.
𝐄. 𝐂â𝐧𝐝 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐞𝐦 𝐥𝐚 𝐬𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 – apariția unui sindrom pseudogripal (ce se agravează progresiv în câteva zile) în context epidemiologic (expunere/contact cu rozatoarele în antecedente la 1-6 săptămâni).
𝐑𝐞ț𝐢𝐧𝐞ț𝐢
(1) Infecția cu hantavirus este relativ rară la nivel global dar poate provoca boli grave cu o rată ridicată a mortalității.
(2) Sunt răspândite în principal prin rozătoare.
(3) Virusul Andes este singurul tip de hantavirus despre care se știe că se transmite de la persoană la persoană. Această răspândire este de obicei limitată la persoanele care au contact apropiat cu persoana bolnavă
(4) Un caz suspect este definit prin asocierea febrei cu afectare renală și/sau manifestări hemoragice, în context epidemiologic sugestiv. Confirmarea se face prin evidențierea anticorpilor specifici sau prin alte metode de laborator.
(5) Nu există tratament etiologic și nici vaccin.
(6) 𝐑𝐢𝐬𝐜𝐮𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥 î𝐧 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐜ă𝐳𝐮𝐭. Virusul prezent în România este diferit de cel din focarul de pe nava de croazieră și nu se transmite de la om-om.
(7) 𝐏𝐫𝐞𝐯𝐞𝐧ț𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭ă î𝐧 𝐞𝐯𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐜𝐮 𝐫𝐨𝐳ă𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞.
𝐒𝐜𝐮𝐫𝐭ă 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞:
• Virusul a fost identificat în anii 1970 în Coreea de Sud.
• Virusul Andes a fost identificat pentru prima dată în 1995 în Argentina și Chile (numit după munții Anzi (Orthohantavirus andesense).
• hantavirusul a făcut furori în SUA în 2025, după ce o autopsie a stabilit că Betsy Arakawa, soția actorului Gene Hackman, a murit din cauza virusului.
