Dușmani necruțători, voievozii celor două state românești încercau să-și impună pe tronul țării vecine domnitori-marionetă
Istoria relațiilor dintre Moldova și Țara Românească, până la înfăptuirea Unirii Principatelor, înregistrează alternanța perioadelor de cooperare cu vremuri de conflict, adică multe turnătorii la Înalta Poartă și bătălii pe propriile teritorii, acțiuni ce urmăreau nimicirea inamicului de același sânge. De la întemeiere până la Mica Unire, cele două țări românești s-au războit între ele, niciuna nereușind să o domine pe deplin pe cealaltă.
„Statul paralel” de la 1500
„Atunce în oaste au perit Țepeluș Vodă și au fost izbânda lui Ștefan Vodă. Și au șezut aicea în țară de au domnit ani 16”, scrie în Letopisețul Cantacuzinesc, cea mai veche cronică munteană. A domnit Ștefan cel Mare in Tara Romaneasca 16 ani și nu ni se spune?, se iscă onest întrebarea. Profesorul Ștefan Andreescu de la Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române a explicat într-un articol, acum mai bine de zece ani, că Marele Ștefan doar și-a impus vasalul pe tronul Munteniei, timp de aproape 14 ani. Legendarul domnitor al Moldovei nu a domnit în mod direct la Târgoviște, ci printr-un interpus, anume, Vlad Vodă Călugărul (1481-1495), fratele lui Vlad Țepeș.
Roata se întoarce
Cercetătorul Ștefan Andreescu menționează varianta în limba arabă a cronicii muntene, de unde aflăm că Țepeluș Voievod „a făcut mare bătălie în orașul Râmnic dinspre partea Buzăului cu Ștefan-voievod al Moldovei cel Bătrân. (…) Ștefan-voievod a învins și s-a așezat în Țara Românească.” Cronicarii munteni și traducătorii lor scriau cele de mai sus după mai bine de un secol de la întâmplarea faptelor. Iar specialistul în istorie crede că, promovând insistent ideea unui Ștefan cel Mare-domnitor în Țara Românească, muntenii își justificau actul de impunere a unui vasal pe tronul Moldovei.
Propaganda valahă
Profesorul Ștefan Andreescu interpretează cronica munteană menționând că „în timpul lui Alexandru vodă Mircea s-a petrecut un eveniment politic major, care privea nu numai Țara Românească. În anul 1574 domnul de aici a izbutit să impună, cu ajutorul Porții, în scaunul domnesc al Moldovei vecine pe propriul său frate, Petru vodă Șchiopul (1574-1579; 1582-1591).” Pentru prima dată, în cele două țări românești extracarpatice domnea aceeași dinastie. Iar propaganda de curte domnească se grăbea să rescrie mai târziu istoria, inventând domnii și justificând în ochii urmașilor ocuparea tronului Moldovei cu un domn muntean, favorabil politicii de la București.
Domnitorul moldovean a făcut prăpăd printre turci, munteni și bulgari
Unirea cu încetinitorul
Tensiunile moldavo-muntene au început a se potoli în sec. al XVIII-lea când elita politică s-a uniformizat foarte mult pentru că domnii fanarioți, impuși de sultan, domnesc când într-o țară când în alta. Și uneori emigrează cu tot alaiul, de la București la Iași, de la Iași la București, elitele înrudindu-se între ele. Rusia, și apoi Franța au susținut unirea principatelor urmărindu-și interesul propriu. Mai întâi au fost Regulamentele Organice prin care Rusia occidentaliza și își apropia statele valahe ce ieșeau din perioada fanariotă, arhi-coruptă și retrogradă. Apoi, în regiune a intervenit Franța cu sprijinul căreia moldovenii și muntenii au reușit să treacă la next level, treapta superioară, a creării unui stat modern, viabil, mai puternic.
Câți munteni au murit la Vaslui, de partea semilunei
În Bătălia de la Vaslui, secui, unguri și polonezi au luptat alături de moldoveni, iar armata cotropitoare aduna 120.000 de otomani, 17 mii de munteni, 20 mii de bulgari. Numită și Bătălia de la Podul Înalt, confruntarea a avut loc pe 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa. În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) aproape toată armata.
