Marți, 17 martie 2026, la ora 17:00, în Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), a avut loc conferința „Poezie și proză sau despre ce se vede în oglindă”, susținută de Ana Blandiana, membru titular al Academiei Române și Doctor Honoris Causa al UAIC. La eveniment au participat studenți, cadre didactice și iubitori de literatură.
Evenimentul a fost deschis de prof. univ. dr. Liviu-George Maha, rectorul UAIC, care a subliniat importanța prezenței doamnei Ana Blandiana în comunitatea academică a UAIC și în viața culturală ieșeană: „Îi mulțumesc doamnei Ana Blandiana pentru că a acceptat să devină membru al comunității noastre academice, să ne onoreze și să ne ofere această bucurie, într-o perioadă în care astfel de momente sunt poate mai rare. Îi mulțumesc și instituțional, pentru că o putem considera din acest moment colega noastră, dar și ca ieșean, pentru că în aceste zile a adus o vibrație suplimentară vieții culturale ieșene. Doamna Ana Blandiana este pentru noi un exemplu de moralitate, verticalitate și curaj, iar într-o perioadă în care tinerii au nevoie tot mai mult de repere, de modele, cred că este important pentru noi, ca Universitate, să le oferim prilejul întâlnirii față în față și interacțiunii reale cu astfel de personalități”.
În cadrul conferinței, Ana Blandiana a vorbit despre modul diferit în care poezia și proza reflectă realitatea, precum și despre propria experiență de trecere de la poezie la proză ca formă de reacție în fața unei realități apăsătoare. Autoarea a evidențiat dorința de a reda cât mai fidel și concret lumea înconjurătoare, recurgând la proză pentru a exprima ceea ce poezia nu putea cuprinde fără a-și pierde esența.
„Trăim, într-adevăr, într-o lume în care se vorbește atât de mult încât rostul poeziei a devenit acela de a restabili tăcerea, tăcerea ca un dar pe care ni-l facem nouă înșine, pentru a ne putea înțelege și a putea înțelege vacarmul din afară. Poezia nu a fost niciodată făcută din cuvinte, ci din liniștea dintre ele. Paginile mele s-au apărat de circumstanțial, au refuzat să se înregimenteze ideologic, chiar și atunci când, ca cetățean sau pur și simplu ca ființă umană, eram implicată în lupte civice sau chiar politice. Poezia mea nu a coborât din sfera ideilor atunci când eu organizam mitinguri sau răspândeam manifeste. Această aproape stranie independență a scrisului artistic, dacă se poate spune așa, se vede și în cazul prozei la care am recurs pentru a înfățișa realitatea și care totuși a devenit aproape fără voia mea fantastică, desprinsă de singularitatea realismului. Dar interesant este felul în care empatia cu care am fost citită s-a datorat confuziei între biografia și bibliografia mea, care a mărit în mod ciudat numărul cititorilor de poezie. Toată viața am fost sfâșiată între un fel de maniheism, teama de a nu mă murdări, de a nu-mi încălca ideile, de a nu lăsa să se stingă și să se combine albul cu negrul și bănuiala, chiar certitudinea că viața este amestec, contopire, contradicție, ca pe discul lui Newton unde albul se obține prin rotirea în viteză a tuturor culorilor”, a afirmat Ana Blandiana.
Scriitoarea a explicat că apropierea de proză a venit din nevoia de a descrie direct realitatea, pentru a împiedica pătrunderea acesteia, cu toate detaliile ei dure, în spațiul poeziei:
„Am început să scriu proză după ce împlinisem 30 de ani și după ce publicasem 5 sau 6 volume de poeme, într-un moment în care am simțit că trebuie să pun între realitate și poezie mai mult decât meditațiile pe care le publicam săptămânal în revistele literare. Mai precis, am simțit că, dacă nu voi încerca să descriu tot ce văd, tot ce trăiesc, tot ce înțeleg, ceea ce nu puteam face decât în proză, realitatea care mă înconjoară îmi va intra, fără să mă întrebe, în poeme, cu amănuntele ei sordide, întâmplările ei promiscue, personajele ei duplicitare și sensurile ei maculatoare. Și nu îmi era greu să îmi închipui poemele cufundându-se ca niște corăbii de hârtie, în care s-a încărcat minereul de fier”, a declarat Ana Blandiana.
Conferința s-a încheiat cu o serie de întrebări și răspunsuri, urmată de o sesiune de autografe oferite de Ana Blandiana.
