miercuri , 26 februarie 2020 2:42 am
Iasi booked.net
-1°C

Timișoara: Un medic stomatolog și-a mărturisit dragostea pentru soție pe facebook, apoi s-a sinucis

Un medic stomatolog din Timișoara și-a pus capăt zilelor azi, după ce a postat un mesaj lung adresat soției sale pe o rețea de socializare.

Cei doi aveau împreună un copilaș însă relația lor era pe punctul de a se sfârși. Bărbatul în vârstă de 39 de ani, medic stomatolog în Timișoara, și-a luat viața marți după-amiază, în casa în care locuia împreună cu soția și cu băiețelul de doar câțiva ani. Acesta și-a tăiat venele la ambele mâini., potrivit unor surse din rândul anchetatorii care anchetează tragedia, scrie libertatea.ro.

Dragă Raluca,
Te iubesc deosebit de mult, și pe Tudor la fel. Nu sunt perfect, deși m-am considerat mult timp așa, și nici nu știu dacă e bine să fii perfect. Tot ce scriu aici este realitatea relației dintre noi din punctul meu de vedere, acum că mi-ai deschis mintea, lucru pentru care îți mulțumesc. Poate este util vreodată. Am început relația dintre noi doi amândoi fiind lipsiți de experiență: eu că am avut prea puține relații, tu că nu știi să sprijini o relație de lungă durată, te plictisești și ți se pare monoton. Ne-am iubit deosebit de mult, a fost cea mai fericită perioadă din viața mea, și probabil și a ta. Așa a apărut pe lume fiul nostru Tudor, o minune de copil (poza este din Skiatos, într-unul dintre cele mai grele momente ale vieții tale și ale mele). Inevitabil, ca toate cuplurile ne-am certat din diverse motive. Întotdeauna eu am trecut peste certuri și motivele lor, tu întotdeauna le-ai înregistrat și le-ai adus în discuție în certurile ulterioare dintre noi. În modul ăsta între noi s-au acumulat multe lucruri negative. Tot timpul am fost convins că faptele vorbesc mai bine decât cuvintele, tocmai de asta te-am sprijinit și te-am ajutat cât am putut de mult oriunde am putut, ca tu să ajungi să-mi reproșezi că te fac dependentă de mine. Am construit împreuna un cămin pentru familia noastră, ulterior mi-ai reproșat că atunci, în perioada aia în care eu mergeam la două locuri de muncă și în rest lucram muncă de construcții pentru căminul nostru, eu te-am neglijat pe tine și ai simțit că nu îți mai ofer sprijin moral. În cele două luni în care eu renovam apartamentul dormind 5-6 ore pe noapte poate aș fi avut și eu nevoie de sprijin moral. Apoi a urmat afecțiunea mea de coloană vertebrală, care m-a țintuit la pat și m-a adus în depresie, momente care au fost dificile pentru amândoi, și în care aș fi avut mult mai multă nevoie de susținere morală, nu de critici și certuri, dar tu nu știi să-l sprijini pe omul pe care îl iubești decât certându-l. Pentru tine în schimb cuvintele au o importanță mai mare decât orice, și în deosebit de multe cazuri ai scos din context partea negativă a ceea ce spuneam, chiar dacă afirmația întreagă era pozitivă. Anul trecut în iulie m-ai întrebat: “spune-mi lucruri pe care le admiri la mine”, printre alte răspunsuri am zis: “te admir cât de bine te descurci cu gestionarea cabinetului în care lucrăm, chiar mai bine decât mine, mai ales că inițial nu credeam că te vei descurca pentru că nu aveai experiența necesară”. Ai transformat afirmația mea pozitivă într-un scandal penibil în care ai ajuns să mă bați în fața copilului nostru și a mamei tale. Din momentul acela te-ai răcit față de mine lent, pe zi ce trecea, și, eu imatur fiind încă în gândire nu nu am înțeles câtă nevoie avem de ajutor. Deabia după 6 luni de zile am înțeles, încet, încet unde greșesc în gândire, ca om, și în relația cu tine și cu oamenii din jurul meu. Orice îmbunătățire am făcut la modul meu de a gândi nu te-a mai interesat, din contră, deși te-am implorat să nu înrăutățești ceea ce mai rămăsese între noi, ai făcut-o cu bună știință. În ultimele 6 luni am creat multe certuri între noi, și acum încep să înțeleg că eu le-am inițiat suferind din dragoste neîmpărtășită, iar altele le-ai inițiat tu încercând lent să mă faci să nu te mai iubesc și să par un nebun în ochii oamenilor din jurul nostru. Ai omorât viața intimă dintre noi doi de 4 luni de zile, și m-ai umilit cât ai putut verbal pe tema asta, sperând că voi renunța să te iubesc, nu ai putut înțelege că îți iubesc sufletul nu corpul. Din păcate te iubesc la fel de mult ca la începuturi și nu pot opri asta. M-ai dat la o parte ca prieten și confident al tău și m-ai înlocuit cu alt bărbat, la nivel spiritual, din ce știu eu, sperând că voi înceta să te iubesc, bietul om, eu am fost în poziția lui acum 9 ani, nu știe ce-l așteaptă când te vei plictisi de el. El e extraordinar din punctul tău de vedere, a evoluat pozitiv și a răspuns imediat la indicațiile tale. Eu sunt un penibil care te-a pus pe tine pe primul loc și s-a dat peste cap să facă totul pentru tine, neglijându-se pe el. Repeți exact povestea dintre noi doi: el e disperat și are nevoie de un sprijin moral ca să poată divorța, tu îl sprijini pentru că îți creează senzația că e singurul om care te ascultă și te înțelege. În același timp neglijezi tot ce ți-au zis prietenii tăi vechi despre faptul că îți omori căsnicia comportându-te așa. După ce te-ai comportat în public la Eșelnița ca și cum eu, omul căruia pe atunci încă îi spuneai ca îl iubești, nu aș fi fost prezent, deși te rugasem cu 2 zile înainte să nu faci așa ceva pentru că este penibil, și eu ți-am atras atenția de față cu toată lumea că nu este normal ce faci ai creat un scandal imens între noi. Lucrurile au culminat din nou cu o nouă bătaie animalică, de data asta, în care am văzut cum arăți pe interior, administrată din partea ta către mine, și ulterior mi-ai explicat că este normal ceea ce ai făcut pentru că eu te-am enervat. Pentru orice faci rău și deplasat tu îți găsești mereu o scuză, iar eu care sufăr înfiorător din dragoste nu am dreptul niciodată să mă apăr în fața ta și, în ochii tăi, pentru tine tot ce fac și zic eu este rău.
Acum pot spune împăcat că este penibil ce faci de un an de zile, adică încerci să te scapi lent amiabil de mine încât tu să beneficiezi de toate avantajele din partea mea, adică a unui om care te iubește și își iubește copilul. De ce? Pentru că nu îți poți ierta faptul că ești violentă când îți pierzi controlul? Pentru asta te poți trata, până nu vei face același lucru și cu copilul nostru în momentul în care te va enerva. Ți s-a oferit tot ajutorul ce s-a putut oferi, ai fost o mamă ajutată de ambele bunici pentru orice ai avut nevoie și totuși, eu care te iubesc enorm, care muncesc mai mult decât tine și petrec mai mult decât tine timp cu copilul nostru nu mai sunt un partener de încredere și nu mai merit iubirea ta, pentru că te-ai plictisit și ești egoistă, și văd cât de ușor ți-a fost să mă înlocuiești și să mă scoți din sufletul tău. În schimb vrei ca eu să stau în continuare lângă Tudor, vrei ca tu să beneficiezi de toate avantajele materiale din partea mea și tu să te distrezi și să îți trăiești viața. Mie ce îmi mai rămâne? Să mă uit la tine cum îți neglijezi familia pe care tu nu o mai sprijini deloc pentru că ești prea ocupată să te distrezi? Chiar crezi că sunt atât de prost? Dragostea și altruismul au niște limite. E momentul ca și eu să fiu egoist, pentru că nu mai pot suferi mai mult de atât! Viața mea a devenit un chin înfiorător!
Tuturor celor care v-am greșit vă spun sincer că îmi pare rău.
PS: Mulțumesc de cadoul de ziua mea, e mult mai fain și util decât tricoul pe care l-am primit când am făcut 30 de ani.

A fost găsit fără suflare chiar de soție, cu o funie largă în jurul gâtului și cu venele tăiate la ambele mâini. Se pare că a încercat să se spânzure, dar nu a reușit, așa că a decis să-și taie venele la ambele mâini.

Recomandări

Medicul Vasile Astărăstoae: “Nici în cele mai sumbre scenarii, nu puteam să-mi imaginez una ca asta”

Va ajunge epidemia în România? Există un pericol grav pentru sănătate? ”Până acum câteva zile …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *