Din dragoste pentru Eminescu, Maria Todor, din Cugir, a cusut cu acul şi aţa poezia „Luceafărul”, pe o pânză din cânepă de şapte metri lungime! La 71 de ani, ştie pe de rost toate cele 98 de strofe ale poeziei.
În cartierul Cindeni din Cugir, pe strada Mihai Viteazu, la numărul 97, într-un loc parcă desprins din rai, trăiește de aproape 45 de ani Maria Todor, o septuagenară, care a făcut cu acul și cu ața un lucru demn de Cartea Recordurilor. Maria ne-a așteptat îmbrăcată într-un frumos costum popular și a dorit să ne arate cum pe o pânză din cânepă a cusut cu multă migală, timp de trei ani (2014 – 2016), toate cele 98 de strofe ale poeziei „Luceafărul” scrise de inegalabilul Mihai Eminescu.
Tot pe aceeași pânză, păstrată într-o straiță, a rezervat spații mai mici pentru: „Hora Unirii”, Balada „Miorița”, un manuscris al poetului Mihai Eminescu, proverbe și zicători, pilde, un mic „colț destinat pentru rugăciune”, dar și ilustrații precum: „Coloana Infinitului” și „Cumințenia Pământului”, opere ale marelui Brâncuși, Vioara lui George Enescu, „Carul cu boi” (din Ponor). Are o nepoată, din partea fiicei sale, pe nume Ada Lorena, stabilită în Marea Britanie, o tânără talentată, ale cărei desene în creion și picturi în ulei te emoționează. Ne-a mărturisit că dorește să-i lase drept moștenire nepoatei sale minunata sa creație și ar vrea ca într-o încăpere a casei în care locuiește să amenajeze și un mic muzeu cu obiecte de artizanat.
Maria Todor s-a născut în localitatea Ponor, pe 19 august 1946, într-o familie de țărani, oameni harnici, cu credință în Dumnezeu, care i-au insuflat dragostea pentru muncă, dar și pasiunea pentru frumos. Aici, în satul natal, și-a făcut o parte din studii, a învățat de la mama și bunica sa să țeasă la război, să coasă, să croșeteze, să cosească și să facă alte lucruri gospodărești importante. În anul 1973 a venit la Cugir, locul care îi atrăgea pe toți cei care doreau să-și găsească un loc de muncă, iar Uzina Mecanică i-a oferit șansa de a munci timp de 25 de ani, până a ieșit la pensie, în 1998. Nu s-a oprit nici după aceea, s-a apucat de muncă, la gospodăria sa din Cindeni, a țesut la război, în amintirea anilor în care practica țesutul. Deși se află la o vârstă înaintată, lucrează tot timpul și n-a uitat de vechile îndeletniciri cum ar fi lucrul de mână, mai ales goblenurile, croșetatul și cusutul.
