De Sfântul Nicolae se aduc în casă crengi de pomi fructiferi şi se pun în apă, lângă icoane, ca să înflorească până de Anul Nou. Iar dacă aceste crenguţe vor înflori până când anul se sfârşeşte, anul care vine va fi unul roditor Nuiaua este şi o ameninţare pentru copiii care nu au fost cuminţi peste an.
În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii au ghetuţe lustruite, deoarece Moş Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri dacă au fost cuminți. Lui Moş Nicolae îi este de ajuns o privire pe geam ca să vadă cine a fost cuminte. Moş Nicolae apare pe un cal alb, ajută pe toţi cei nevoiaşi, orfani şi văduve, salvează corăbierii de la înec, protejează soldaţii pe timp de război.
În credinţa populară, Sfântul Nicolae mai este cunoscut şi sub numele de Sân-Nicoară. Se spune că el păzeşte soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură şi fără lumină.
În unele zone ale ţării, în ziua de Sfântul Nicolae oamenii aduc în casș cregunțe de pomi fructiferi pe care le păstrează în apă lângă icoane ca să înflorească până de Anul Nou. Iar dacă aceste crenguţe vor înflori până când anul se sfârşeşte, anul care vine va fi unul foarte roditor şi plin de satisfacţii.
În alte regiuni fetele se adună în ajunul sărbătorii pentru a face plăcinte, iar seara, la ora nouă fix, flăcăii năvălesc peste ele şi petrecerea începe.
În zona rurală, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii se organizează în cete, îşi aleg gazdă în casa căreia repetiţiile pentru colinda de Crăciun şi de Anul Nou vor avea loc.
În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe în adevăratul sens al cuvântului iarna. În această zi Moşul îşi scurtura barba sură şi începe să ningă. Iar dacă nu ninge înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.
În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii ştiu că trebuie ca ghetulele sau cizmuliţele lor să fie lustruite, deoarece Moş Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri celor cuminţi. Copiii neascultători primesc o nuieluşă, menită să îi atenţioneze şi să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinţii şi bunicii lor. Pentru Moş Nicolae este suficient să se uite prin ferestre pentru a-şi da seama dacă un copil a fost cuminte sau rău.
Chiar dacă Moş Nicolae este mereu grăbit să ajungă la copiii din întreaga lume, acesta îşi face timp să asculte şi dorinţele fiecărui copil în parte. Conform tradiţiilor româneşti, Moş Nicolae apare pe un cal alb, făcând astfel trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, ajuta pe toţi cei nevoiaşi, orfanii şi văduvele, este stăpânul apelor şi salvează corăbierii de la înec, protejează soldaţii pe timp de război.
Cerurile de deschid în noaptea Sf. Nicolae
Conform tradiţiei populare, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, muritorii de rând, se spune ca preţ de o secundă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.
În Europa, în preajma secolului al XII-lea, ziua de Sfântul Nicolae a devenit atât ziua darurilor, cât şi a activităţilor caritabile.
La nemţi, tradiţia sărbătoririi lui Moş Nicolae a apărut prin îmbinarea imaginii creştine a Sfântului cu o figură păgână. Acesta este văzut de către germani ca un bătrân cu un sac în spate şi o nuieluşă în mână. Pe lângă ghetuţele pe care copiii şi le pregătesc minuţios pentru venirea Moşului, aceştia scriu în ajun o scrisoare în care apar toate dorinţele lor, dar şi câţiva morcovi pentru caii moşului. Mai mult, Sfanul Nicolae are mereu cu el o carte în care sunt trecute toate faptele copiilor, fie ele bune sau rele. Iar dacă cei mici nu au fost mici, ei primesc nuieluşe, cartofi sau cărbuni. În unele părţi ale Germaniei, copiii se îmbraca în Moş Nicolae şi colinda toate casele vecine în timp ce gazdele le oferă dulciuri.
Seara de Moș Nicolae
De Moş Nicolae, copiii cuminţi primesc dulciuri şi jucării, iar cei răi, nuieluşe . Aşa auzeam în copilărie de la părinţii noştri. Acum, la vârsta maturităţii, ne re-amintim nostalgic de acele seri minunate când ne pregăteam cizmuliţele… Moş Nicolae venea în fiecare an, punctual, cu aromele primelor portocale care înmiresmau zilele de iarnă ale copilăriei noastre. Acum, din ţara sau din depărtări – uniţi de Desprecopii ne simţim din nou legaţi, prin firul amintirilor de acele vremuri calme ale copilăriei. Aţi pregătit cizmele? Moş Nicolae vine şi în acest an….
Moş Nicolae venea în fiecare an, punctual, cu aromele primelor portocale care înmiresmau zilele de iarnă ale copilăriei noastre. Acum, din ţara sau din depărtări, ne simţim din nou legaţi, prin firul amintirilor de acele vremuri calme ale copilăriei. Aţi pregătit cizmele? Moş Nicolae vine şi în acest an…
În noaptea de 5/6 decembrie se spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători. În dimineaţa de Sf. Nicolae, copiii cuminţi găsesc daruri în ghetuţe. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri în această zi. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arătă niciodată.
Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane
Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săraca. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit să se mărite curând. La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor.
De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, şi în special copiii, primesc daruri, de la Moşul care nu li se arătă niciodată.
Cine e Moş Nicolae?
Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de Moş Neculai şi până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la sat la sat. Născut în cetatea Pătară din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă biruitor de popor) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.
Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaţa a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune şi post, a furtunii de pe mare s.a.). În ultima parte a vieţii s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducându-se vestea că din mormântul său izvorăşte mir, creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile.
Din veacul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se păstrează la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucureşti, unde se găseşte şi mormântul Sfântului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai săi. Numeroase biserici din ţară şi mai ales din Ardeal au hramul Sfântului Nicolae.
Le Père Fouettard În Franţa, Sfântul Nicolae este însoţit de un personaj pe care oamenii din Metz îl dispreţuiesc. Până în 1552, Moş Nicolae venea singur pe 6 decembrie şi aducea jocuri şi dulciuri copiilor cuminţi, dar şi celor mai puţin cuminţi. În anul acela, Împăratul Carol al V-lea a asediat oraşul Metz. Messienii au fost nevoiţi să ceară ajutor regelui Franţei pentru a face faţă asediului care a ţinut, cu toate acestea, până în ianuarie 1553. Breasla tăbăcarilor a inventat chiar în timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i îmbărbăta pe locuitorii din Metz. Personajul îl reprezenta pe Carol al V-lea şi purta cu el un bici cu care încerca să pedepsească tinerii şi tinerele, alergându-i pe străzi. Anul următor, pentru a se bucura de libertate, breaslă a reînnoit ideea acestui personaj urât, dezagreabil. Trecerea lui prin oraş coincide oarecum cu aceea a Sfântului Nicolae.
Anii au trecut şi, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfântul Nicolae să aducă dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea să apară pedepsind copiii neascultători cu nuieluşa usturătoare. Oameni paşnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea şi l-au botezat Père Fouettard (moşul care vine cu biciul) pe cel care-l însoţea pe Moş Nicolae, patronul copiilor.
Imaginea acestui personaj s-a răspândit puţin câte puţin spre Nord şi astfel Père Fouettard a fost acceptat în Germania, Olanda, Belgia, rezolvând uneori problemele educative ale unor părinţi, prin apariţia sa, care speria copiii neascultători. Ideea nuieluşei care pedepseşte a ajuns până pe meleagurile noastre.
Ce aduce Moş Nicolae
La noi, de Moş Nicolae, copiii cuminţi primesc, pe lângă dulciuri şi jucării, o legătură de nuieluşe frumos colorate, iar cei mai puţin cuminţi primesc o nuieluşă adevărată care să le amintească de o eventuală pedeapsa. Sfântul Nicolae şi aghiotantul său Ideea de moş care aduce daruri copiilor a apărut în Scandinavia, cu multe mii de ani înainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care călătorea prin toată lumea, în timpul iernii, călare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni şi pedepsindu-i pe cei răi. Deşi în creştinism s-au pierdut aceste poveşti, în conştiinţa oamenilor ele au rămas prin existenţa unor personaje cum ar fi Sfântul Nicolae şi Moş Crăciun.
La creştinii din Republica Ghana, moşul care aduce daruri vine din junglă, în timp ce în Hawaii el coboară din barcă. În districtul german Berchtesgaden, 12 tineri îmbrăcaţi în paie şi având măşti care reprezintă animale dansează în urma Sfântului Nicolae, sunând din tălăngi. După ce oferă daruri fiecărei case în parte, tinerii dau gazdele afară făcându-se că le bat, un fel de pedeapsa simbolică pentru eventualele rele săvârşite. Şi în Germania, Sfântul Nicolae vine cu un aghiotant care poartă nume diferite. Sfântul Nicolae are aici un sac în spate şi un băţ în mină, în timp ce aghiotantul este o fiinţă înspăimântătoare.
În Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac în spinare şi este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranţa că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri.
Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.
În Şiria, cadourile vin cu o cămilă tânără în dată de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede că a refuzat să-i conducă pe înţelepţi la Bethleem când aceştia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana îşi petrece timpul mergând din casă în casă pentru a-l găsi pe Copilul Hristos.
Tot în popor se spune că iarna începe la Sf. Nicolae.
Moş Nicolae este bătrân şi are barbă albă, iar în această zi Moşul îşi scutură barbă, deci trebuie să ningă. În această zi, se spune: „A întinerit Sf. Nicolae”. De regulă, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zăpadă care cade în luna decembrie, şi se spune că dacă Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adică va întoarce iarna. În ziua de Sf. Nicolae începe ziua să se mărească: „La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziua cu cât se întoarce puiu-n găoace”, zice poporul. De ziua lui se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează şi rodul livezilor pentru anul viitor.
(Sursa: realitatea.net)
