E cam frig afară.
Fulgii fini de zăpadă mi se așează într-o ordine desăvârșită pe umeri. Un vânt rece mă cuprinde, înghețându-mi degetele și obligându-mă să îmi ascund mâinile reci în buzunarele largi și căptușite. Claia de păr creț stă bine ascunsă sub gluga îmblănită. Doar vârful nasului se mai vede, roșu și strălucitor.
În stație așteaptă, răbdători, oameni simpli, la fel ca și mine, să ajungă autobuzul și să ne apropie de locurile în care fiecare dintre noi trebuie, neapărat, să ajungă.
Zeci de mașini trec pe lângă mine. Nu mă uit niciodată la cei din jur, de obicei sunt prea focusată pe propriile gânduri. Însă simt cum cineva mă privește și nu mă pot abține.
Întorc discret capul, atrasă ca un magnet de privirea lui. E el. De luni de zile nu ne-am mai vorbit. În dreapta sa stă noua lui iubită. O țoapă. Vulgară, mult mai urâtă decât mine și foarte, foarte mândră. Se uită amândoi la mine. Vorbesc. Probabil tocmai le-am oferit un subiect interesant de discuție în seara asta. Sunt rea? Poate.
Însă o disprețuiesc. De ce? Pentru că disprețuiesc, în general, proastele. Ba nu. Nu le disprețuiesc pe proaste, ci pe proastele care se consideră deosebite tocmai prin prostia fără limită ce le caracterizează.
Știu că o bate. Știu că o tratează rău. Știu asta pentru că m-a lovit și pe mine de atâtea ori. Pentru că m-a înjurat. Pentru că a încercat, vreme de doi ani de zile, să mă transforme în sclava lui și a banilor săi. Însă nu a reușit. Mi-am luat bocceluța cu vise, l-am părăsit și am început un maraton lung și greu către independență și fericire. Maraton la care voi participa singură.
Când l-am părăsit, a postat pe Facebook un citat despre fetele a căror mână miroase a bară de autobuz. Îmi amintesc, atunci m-a durut. Acum însă, urc cu mândrie în autobuz și strâng bara rece. Da, mâna îmi miroase a bară de autobuz. Hainele miros a parfum de la Avon, la 39 de lei. Manichiura mi-am făcut-o acasă, cu ojă la 5 lei. Însă mai miroase a ceva în jurul meu. A demnitate. A respect. A muncă și a mulțumire sufletească. Iar mirosurile astea nu se pot cumpăra, nici dacă ai toți banii din lume.
ATENȚIE: Aceasta este o poveste. Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
