marți , 23 iulie 2019 2:07 am
Iasi booked.net
-1°C

Mihai Eminescu, 130 de ani de la moarte: Opera poetului naţional al românilor

Mihai Eminescu a debutat literar în 1866, cu poezia ”La mormântul lui Aron Pumnul”, pe care a semnat-o M. Eminoviciu.

Închinată memoriei profesorului său, poezia a apărut în broşura omagială scoasă la moartea acestuia (12/24 ianuarie 1866, la Cernăuţi), intitulată ”Lăcrămioarele învăţăceilor gimnăziaşti din Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul”, conform “Dicţionarului general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2005).

Cel care a descoperit talentul poetic al lui M. Eminescu a fost Iosif Vulcan, directorul revistei ”Familia”, după ce a primit, în februarie 1866, mai multe creaţii aparţinând tânărului poet. Adevăratul debut a avut loc în nr. 6/1866 al revistei, prin publicarea poeziei ”De-aş avea…”, semnată pentru întâia oară Mihai Eminescu (numele fiind schimbat de I. Vulcan) şi însoţită de următoarea notă: ”Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de 16 ani, care, cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins plăcut”. După publicare, poetul acceptă numele de Eminescu şi îi adresează lui I. Vulcan o scrisoare de mulţumire, întrebându-l dacă mai poate trimite şi alte lucrări, deschizându-se în acest fel seria colaborărilor în paginile revistei, conform volumului biografic “Viaţa lui Mihai Eminescu” de George Călinescu (Editura pentru literatură, 1966).

Activitatea sa poetică a început şi s-a încheiat la ”Familia”. Mihai Eminescu a publicat aici, începând cu anul 1866, timp de trei ani, 12 poezii (”De-aş avea…”, ”O călărire în zori”, ”Din străinătate”, ”La Bucovina”, ”Speranţa”, ”Misterele nopţii”, ”Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, ”La Heliade”, ”La o artistă”, ”Amorul unei marmure”, ”Junii corupţi”, ”Amicului F. I.”), precum şi o traducere – nuvela “Lanţul de aur” de Obkel Adam, iar cu puţin timp înainte de a se îmbolnăvi, în primăvara anului 1883, i-a mai încredinţat lui Iosif Vulcan şapte poezii, între care: ”S-a dus amorul…”, ”Pe lângă plopii fără soţ…”, ”Şi dacă…”, ”Din noaptea…”.

În 1868 a scris romanul “Geniu pustiu”, rămas neterminat şi apărut postum, precizează “Dicţionarul general al literaturii române”. În 1870 începe să colaboreze la revista ieşeană ”Convorbiri literare”, unde i se publică mai întâi poezia ”Venere şi Madonă” (15 aprilie), apoi poemul ”Epigonii” şi povestea ”Făt Frumos din lacrimă”. Continuă în 1871, cu poeziile ”Mortua est”, ”Înger de pază” şi ”Noaptea”.

Stabilit la Iaşi, începe să frecventeze societatea literară ”Junimea”, în care îşi citeşte creaţiile. Tot în 1871 au mai apărut în revista societăţii poemul ”Egipetul”, nuvela ”Sărmanul Dionis”, poeziile ”Înger şi demon” şi ”Floare albastră”. Printre poeziile care apar în ”Convorbiri literare” după 1880 se numără: ”Departe sunt de tine”, ”Povestea codrului”, ”Singurătate”, ”Împărat şi proletar”, ”O rămâi”, ”Revedere”, primele patru ”Scrisori” (”Scrisoarea V” fiind publicată postum -1890), ”Sara pe deal”, ”La steaua” ş.a. În 1883 apărea, în ”Almanahul Societăţii economice social-literare ‘România jună’ din Viena”, poemul ”Luceafărul”, reprodus apoi şi în paginile ”Convorbirilor literare”.

În 1878, din însărcinarea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, traduce primul tom al lucrării “Fragmente din istoria românilor”, scrisă de Eudoxiu Hurmuzachi în limba germană. Patru ani mai târziu, în 1882, termină de scris drama “Alexandru Lăpuşneanu”, conform “Dicţionarului general al literaturii române”.Singurul volum de poezii tipărit în timpul vieţii lui Eminescu a apărut la 21 decembrie 1883, cu o prefaţă semnată de Titu Maiorescu. Volumul ”Poesii” a fost tipărit de Editura Librăriei Socec&Comp – Bucureşti, beneficiind de o grafică deosebită şi având o prefaţă scrisă de Titu Maiorescu. Pe coperta cărţii era trecut anul 1884. Alte două ediţii au mai apărut în 1885 şi în 1888, precizează volumul “Viaţa lui Mihai Eminescu” de George Călinescu.

Volumul “Poesii” a fost tipărit când Eminescu nu era în ţară. Deja se afla internat într-un sanatoriu în Germania, în 1883 apărând primele semne ale bolii.

Această primă culegere din opera poetică eminesciană cuprinde 61 de poezii, plus trei variante la ”Mai am un singur dor”. Volumul cuprinde 38 dintre poeziile publicate pentru prima oară sau retipărite în revista ”Convorbiri literare”, precum şi 26 inedite: ”Glossă”, ”Odă”, ”Iubind în taină…”, ”Trecut-au anii…”, ”Veneţia”, ”Se bate miezul nopţii…”, ”Cu mâne zilele-ţi adaugi”, ”Peste vârfuri”, ”Somnoroase păsărele”, ”De-or trece anii…”, ”Lasă-ţi lumea…”, ”Te duci…”, ”Din valurile vremii…”, ”Ce te legeni…”, ”La mijloc de codru…”, ”Mai am un singur dor”, ”Criticilor mei”

Pe lângă poezie, Mihai Eminescu a publicat şi proză (”Sărmanul Dionis”, “Făt Frumos din lacrimă”), nuvelă fantastică (”Cezara”), povestiri,schiţe ş.a.

În 1883 este ales membru al Societăţii Presei Române (constituită la 13 februarie), condusă de B.P. Hasdeu.

Eminescu a murit la 15 iunie 1889, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu. La 28 octombrie 1948 devine membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

În ianuarie 2005, a apărut primul volum al manuscriselor eminesciene, ediţie facsimilată coordonată de Academia Română, iar la 15 ianuarie 2006 au fost lansate volumele II-VI din această ediţie. Primul volum a apărut la Editura Enciclopedică, în el fiind selecţii ale operei poetului din perioada ieşeană (1866-1878): piese de teatru, traduceri, versuri, publicistică, cronică dramatică, dicţionar de rime. Printre poemele incluse se numără “Mortua est”, “Călin Nebunul”, “Scrisoarea II”, “Călin (file de poveste)” şi “Atât de fragedă”.

La 15 ianuarie 2008, în sala de expoziţii a Bibliotecii Academiei Române, au fost lansate 12 volume din seria manuscriselor facsimilate ale lui Mihai Eminescu, care se adăugau altor şapte deja apărute. Cărţile au apărut într-un tiraj de 750 de exemplare, sub egida Editurii Enciclopedice, Bibliotecii Academiei Române şi a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă.

În cele aproape 2.600 de pagini, volumele reunesc creaţii ale poetului din perioada 1874-1883 (vol. VIII), cele din tinereţe, respectiv însemnări geografice şi istorice (vol. IX), articolele politice din perioada 1876-1880 (vol. X), versiunile pregătitoare la dicţionarul de rime şi diverse scrieri din perioada 1880-1883 (vol. XI), diverse texte eminesciene din perioada 1877-1883 (vol. XII), dicţionarul de rime al lui Mihai Eminescu (vol. XIII), teatru şi, respectiv, dicţionarul de rime, varianta finală (vol. XIV).

Manuscrisele lui Eminescu au fost donate Academiei Române, în 1902, de Titu Maiorescu. Acestea au fost legate în 45 de caiete, conţinând aproximativ 14.000 de file, fără o cronologie strictă şi fără o ordine tematică. ”Caietele” au fost citite, descifrate, valorificate şi reproduse în ediţii succesive timp de un secol de câteva generaţii de eminescologi, de la Perpessicius, George Călinescu, la Dimitrie Vatamaniuc, ori Petru Creţia. Ele reprezintă, aşa cum estima istoricul Nicolae Iorga, ”un monument naţional”, construit conform principiului că ”orice rând din Eminescu merită să fie tipărit”.

Cel care a început amplul demers al studierii manuscriselor lui Eminescu a fost istoricul şi criticul literar D. P. Perpessicius, care şi-a legat numele de ediţia completă a operelor eminesciene, iniţiată în 1939. Ideea a fost reluată în anii ’60 de Constantin Noica. Proiectul a fost abandonat pe la mijlocul anilor ’80 pentru a intra într-un nou stadiu în decembrie 2000 când, la Academia Română, a fost pusă în funcţiune o instalaţie modernă de scanare digitală, odată cu inaugurarea corpului central al noii clădiri a Bibliotecii. În valoare de aproximativ 2,5 miliarde lei şi de un înalt nivel tehnologic, unic în ţară, aparatura a permis facsimilarea manuscriselor care ar fi riscat să se deterioreze complet în următorii ani din cauza gradului mare de perisabilitate a hârtiei. Iniţiativa a fost înscrisă în Programul Naţional ”Anul 2000 – Anul Eminescu”, care a făcut parte din manifestările dedicate aniversării a 150 de ani de la naşterea poetului.

Documentare agerpres.ro

Recomandări

92 de ani de la moartea Regelui Ferdinand I, comemorați de municipalitatea ieșeană (FOTO)

Primăria Municipiului Iaşi a comemorat sâmbătă, 20 iulie, 92 de ani de la trecerea în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *