de Florin Țugui
Astăzi vom vorbi despre un alt cartier al orașului și anume Nicolina. De-a lungul timpului, acesta a avut mai multe denumiri, precum: Târgușorul de sub Galata, Târgușorul Galata, Târgușorul Nicolina sau pur și simplu, Târgușorul.
Se spune că a luat naștere sub forma unui Iarmaroc știut fiind faptul că în acele timpuri boierii cei mari își făceau la marginea moșiilor propiul lor Iarmaroc, iar acesta ar fi aparținut lui Grigore Ghica și a fost înfințat pe la 1728-1729.
Povestea acestei zone începe însă mult mai devreme și anume pe la 1579 când Petru Șchiopul, domnitor de 4 ori a Moldovei, a dăruit pământurile ctitoriei sale Mănăstirea Galata, ridicată în 1583. Ulterior Dumitrașcu Cantacuzino poreclit: Țarigrădeanul, fost domnitor în 3 rânduri, a mai dat o bucată din șes tot din moșia orașului pentru a se ridica o moară, de care Galata avea mare nevoie. Se povestește că în a doua sa domnire, Moldova a avut una din cele mai mari foamete din istorie, oamenii mureau pe străzi iar noaptea lupii intrau în oraș si devorau cadavrele neîngropate.
În 1717 câteva sute de soldaţi Austrieci şi Moldoveni, conduși de Căpitanul Ferencz încearcă să îl captureze pe domnitorul Moldovei, Mihai Racoviţă care se refugiază sus la Cetățuia. Zgomotele produse de împușcături și de tragerea clopotelor i-au alertat pe tătarii aflați în Valea de la Aroneanu. Aceștia, conduși de Cantemir Mârza, căpetenia lor, sar în ajutorul Domnitorului moldav. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe la braț, pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare.
Terminându-li-se praful de pușcă, austriecii au început să fugă spre Mănăstirea Hlincea, pentru a-și scăpa viața. Au fost urmăriți de tătari și de moldoveni, fiind măcelăriți pe drum sau capturați, printre cei prinși aflându-se și căpitanul Ferencz. A doua zi, domnitorul Mihai Racoviță a coborât de la Cetățuia, la Curtea Domnească pentru a-i judeca pe trădători. Căpitanul Ferencz a fost adus de către tătari, legat cu o funie de gât, în fața domnitorului . La sfatul turcilor, el l-a răscumpărat pe Ferencz de la Cantemir Mârza, hanul tătarilor, cu 200 galbeni. După ce l-a lovit cu pumnii, domnitorul l-a dat pe căpitanul austriecilor pe mâna lui Ali Agca care l-a decapitat în fața porții de la Curtea Domnească, „ca să iee pildă și alții să nu mai vie la Moldova”.
Trupul căpitanului a rămas acolo timp de câteva zile ca pildă și pentru alții. Domnul a ordonat ca moldovenii făcuți prizonieri cu această ocazie să fie spânzurați. Cadavrele celor uciși (în număr de 500-600) printre care se afla și cel al lui Ferencz au fost strânse lângă Fântâna Parasca, la drumul cel mare al Țarigradului, în preajma Cetățuiei.
„Și mai pre urmă le-au strâns capetele tuturor, și trupurile, și au făcut o movilă și o cruce mare cu cerdac, ca să fie de pomenire acolo, la Parasca. Domnitorul a pus să se scrie întreaga întâmplare pe acestă cruce, numită de popor Crucea lui Ferencz.”
Litografie din anul 1845
Numele pârâului Nicolina a variat de-a lungul timpului: pârâul Cetăţuii, pârâul Bârnovei, Miculina, Râul Galata….se pare totuși că denumirea inițiala a fost ,,Miculina” și a fost atestată într-un document în anul 1626 ca punct de hotar al Mănăstiri Hlincea.
Numele Miculina provine de la masculinul „Mikulin” care reprezintă forma ucraineană a lui Nicolae.
O altă istorie interesantă și neștiută a fost faptul că Iașul a avut la un moment dat un frumos lac format între șesul Bahluiului și Cetățuia. Pe vremea lui Petru Şchiopu s-a ridicat un zăgaz (baraj) în spatele căruia s-a format un lac. Acesta a fost pomenit pentru prima oară în 1582 de către John Newberie. Lacul se mai numea și „Iazul Heleşteului”, iar boierimea din acele vremuri se plimba uneori cu barca de-a lungul său. Neavând tehnologia necesară și meșteri pricepuți, barajul s-a erodat de-a lungul timpului și pe la 1780, acest lac încetează să mai fie menționat în documente, dispărând în negura timpului.
Fragmente din acest baraj au fost găsite pe la 1909-1910, atunci când a fost restabilit cursul Bahluiului. Povești despre cartierul Nicolina sunt mult mai multe, dar nu permite spațiul și timpul pentru redarea lor. Vă multumesc pentru lecturare și ne vom auzi într-o altă zi, cu alte istorii frumoase ale Orașului Iași.
