Înţelegerea riscurilor financiare la care suntem expuşi este foarte importantă şi din păcate, în România, foarte multe persoane au fost afectate semnificativ de riscul valutar generat de contractarea unor credite denominate în euro sau franci elveţieni. De aceea este importantă educaţia financiară la toate nivelurile, de la copii până la adulţi, astfel încât persoanele să poată realiza un management adecvat al riscurilor financiare.
Pornind de la un comentariu la articolul meu pe tema Despre riscuri (financiare) lăsat de o persoană care a semnat Mihail Iane (Mulțumesc pentru comentariu și sper ca acest material este mai aproape de așteptările Dvs.) – „ar fi fost frumos daca domnu profesor scria mai pe intelesul poporului, pentru ca limbajul e de articol stiintific. Daca tot suntem la ziar..” – în materialul de astăzi doresc să prezint principalele riscuri financiare „pe înţelesul poporului”. Înţelegerea riscurilor financiare la care suntem expuşi este foarte importantă şi din păcate, în România, foarte multe persoane au fost afectate semnificativ de riscul valutar generat de contractarea unor credite denominate în euro sau franci elveţieni. De aceea este importantă educaţia financiară la toate nivelurile, de la copii până la adulţi, astfel încât persoanele să poată realiza un management adecvat al riscurilor financiare.
Conform Comitetului de supraveghere bancară de la Basel, principalele riscuri în activitatea de intermediere financiară sunt: riscul de credit, riscul de piaţă, riscul ratei dobânzii, riscul valutar, riscul operaţional, riscul de lichiditate şi riscul reputaţional.
Riscul de credit reprezintă pierderea potenţială pe care un creditor o poate suferi dacă un debitor nu îşi îndeplineşte obligaţiile privind plata dobânzilor şi rambursarea principalului conform contractului de creditare. În cazul persoanelor fizice, acest risc se manifestă atunci când un prieten sau vecin căruia i-aţi dat nişte bani cu împrumut nu vi-i returnează la timp şi pe toţi fiindcă nu are de unde sau fiindcă nu vrea.
Riscul de piaţă este riscul ca o instituţie să înregistreze o pierdere din cauza modificărilor la nivelul ratei dobânzii, cursului de schimb şi a preţului activelor.
Riscul ratei dobânzii a fost foarte important pentru gospodăriile din România, în special în anii î90 si î00, când nivelul dobânzilor la credite creşteau foarte mult deoarece în România ratele de dobândă sunt indexabile. Dar acest risc se poate manifesta şi în cazul scăderii ratelor de dobândă în cazul celor care deţin economii sub forma depozitelor bancare deoarece în acest caz vor primi dobânzi periodice mai mici.
Riscul valutar reprezintă pierderea potenţială cauzată de modificarea valorii activelor şi pasivelor determinată de fluctuaţiile cursurilor de schimb şi se manifestă în special atunci când moneda naţională se depreciază. Astfel toţi românii cu credite ipotecare în euro, dolari sau, mai ales, franci elveţieni au resimţit negativ materializarea acestui risc în ultimii 10 ani când ratele lunare la credite au crescut semnificativ din cauza deprecierii leului românesc.
Riscul activelor reprezintă pierderea potenţială cauzată de evoluţia nefavorabilă (creştere sau scădere) a preţului activelor financiare sau reale. Pentru a exemplifica acest risc o să consider cazul activelor imobiliare – case sau terenuri. Riscul se poate manifesta fie atunci când se înregistrează o creştere a preţurilor – pentru cei care doresc să cumpere şi sunt nevoiţi să plătească preţuri mai mari, fie o scădere a preţurilor – pentru cei care doresc să vândă şi obţin venituri mai mici.
Riscul operaţional reprezintă riscul de a înregistra o pierdere cauzată de derularea neadecvată a unor procese interne, existenţa unui personal sau a unor sisteme necorespunzătoare. Altfel spus, acest risc se materializează atunci când apar erori cauzate de personal din neglijenţă sau nepricepere sau din cauza echipamentelor sau sistemelor informatice defecte sau neperformante.
Riscul de lichiditate reprezintă incapacitatea instituţiilor de a procura lichidităţi necesare pe termen scurt. Acest risc se manifestă în cazul gospodăriilor atunci când nu le ajung veniturile salariale de pe o lună pe alta şi sunt nevoite să îşi utilizeze economiile sau să se împrumute până la următorul salariu.
Riscul reputaţional reprezintă pierderea potenţială rezultată din scăderea încrederii publicului în integritatea sau calitatea serviciilor/ produselor oferite de o instituţie. La nivel individual acest risc se manifestă atunci când o persoană nu mai prezintă încredere colegilor sau prietenilor din cauza a ceea ce a făcut sau nu a făcut.
De asemenea, riscurile financiare pot fi clasificate în riscuri permanente, riscurile care sunt cauzate de o sursă sau un factor care se poate modifica în mod permanent (rata dobânzii, cursul valutar etc.) şi riscuri unice sau de eveniment, care apar ca urmare a unui eveniment specific discontinuu. Modul de gestionare a acestora este diferit şi depinde de mulţi factori. Poate pentru început ar trebui să urmăm regula simplă specificată de profesorul Raghuram G. Rajan, University of Chicago Booth School of Business – „neasumarea riscurilor pe care nu le înţelegeţi este adesea cea mai bună formă de gestionare a riscurilor”, potrivit ziaruldeiasi.ro.
Alin Andrieş este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
