miercuri , 1 decembrie 2021 10:06 am
Iasi booked.net
-1°C

Iașul necunoscut: Denumirea cartierului Țuțora și istoria sa

Numele Ţuţora este incert, chiar și în ziua de astăzi se presupune că denumirea ar proveni de la o persoană pe nume ,,Ţoţor”, conform unor documente de pe la 1471. Alți istorici se contrazic și spun că în aceste locuri era neamul Brodnicilor care a populat regiunea la începutul veacului al XII-lea. Se crede că Brodî sau Brudi ar fi fost denumirea iniţială a Ţuţorii.

În ceea ce priveşte toponimul în ziua de astăzi, cauza denotă o caracteristică a locului, ţuţuroi însemnând în graiul popular „şiroi de apă” sau chiar „nămol”. Tocmai pentru rolul avut în trecutul Moldovei, dar mai ales al zonei în care se află, cronicile l-au consemnat frecvent, mulți nu știu dar Țuțora a fost principalul Port al Iașului și Vamă totodată și face parte din Marele Drum Comercial Tătăresc.

Mărfurile Orientale erau preluate din porturile nordice ale Mării Negre, străbateau ţinuturile tătăreşti, urmând cursul Nistrului în sus. De la Tighina o arteră a acestuia se desprindea, îndreptându-se spre vest, de-a lungul Bâcului, trecând pe la Rădenii Vechi şi Rezina, de unde cobora spre Prut, joncţiunea se făcea la Ţuţora, după care se mergea spre nord, trecându-se prin Iaşi şi Suceava, de unde o parte din mărfuri plecau spre Halici, Podolia şi Polonia, ajungând tocmai la Marea Baltică.

De acolo, pe acest vestit „drum tătăresc” sau „al Levantului”, devenit după întemeierea Ţării Moldovei, se întorceau spre Caffa, Cetatea Albă şi Chilia caravane încărcate cu cereale, vin, sare, ceară, miere, urmate de turme, cirezi şi herghelii.

Prima sa atestare documentară dateaza din 5 aprilie 1448 menţiunea este prilejuită de scutirea de vamă ( La Vadul de la Ţuţora ), acordată mănăstirii Pobrata de către domnitorul Petru Aron, unchiul lui Ştefan cel Mare.

În anul 1737, domnitorul Gheorghe Vodă Ghica îşi mută curtea domnească la Ţuţora (pentru a se feri de ravagiul ciumei din Iaşi ), iar în vara anului următor (ca să se mai răcorească de boală) .

Tot aici în Țuțora, Grigore Ureche spune că în septembrie 1552 boierii ţării l-au asasinat pe domnitorul Ştefan-vodă, fiul lui Petru Rareş, aflat (la podul de la Ţuţora).

Țuțora devine la un moment dat hambarul de grâne al armatei otomane, aici sunt adunate rezervele de făină cumpărate din Rumelia şi regiunea Dunării. Însă această dezvoltare economică și destul de importantă pentru orașul Iași în acele vremuri a fost posibilă doar pe perioada păcii, după anii 1552 începând jafurile și războaiele pe aceste meleaguri.

În anul 1581, se bat aici lăpuşnenii răzvrătiţi împotriva lui Iancu-vodă Sasul. Răsculaţii sunt învinşi, iar pretendentul la tron se îneacă în Prut. Peste şase ani, în septembrie 1587, are loc bătălia dintre Petru-vodă Şchiopul şi cazacii veniţi la Ţuţora pentru a-l înscăuna pe Ioan, zis Potcoavă.

Tot aici, în 1595, se ciocneşte armata moldo-polonă cu cea turco-tătară. Un „război mare la Prut, pe drumul Iaşului”, este semnalat în anul 1618, iar în septembrie 1620 câmpia Ţuţorii a fost teatrul unei confruntări sângeroase dintre oştile moldo-polone şi tătăreşti. Războiul s-a dat pentru scoaterea ţării de sub dominaţia otomană. Rezultatul a fost groaznic. Domnitorul Moldovei Gaspar-vodă Crazziani şi Zolkievski, hatmanul leşesc – omorâţi, iar ţara prădată.

În anul următor, 1621, pentru a se răzbuna, leşii intră în Moldova, o pradă până la Iaşi, incendiază oraşul, după care îşi aşează tabăra la Ţuţora, de unde trec prin foc şi sabie împrejurimile.

În 1633, pentru a-l mazili pe Moise-vodă Movilă, la Ţuţora se aşează oastea tătară.

În vara lui 1711, în timpul campaniei de la Prut, aici şi-a instalat tabăra Petru cel Mare, ţarul rus, întâlnindu-se cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei . În anul următor, prin porunca turcilor, Prutul a fost curăţat de la vărsarea sa în Dunăre până la Ţuţora, făcând aici hambare pentru depozitarea pâinii aduse de la porturile Mării Negre, pentru aprovizionarea cetăţilor din nordul Moldovei.

Potrivit datelor recensământului populaţiei din anul 1774, ocolul braniştii de la Ţuţora încadra 13 sate: Ţuţora Veche, Ţuţora Nouă, Oprişani, Moreni, Costuleni, Prisăcani, Dănuţeni, Ungheni, Mânzăteştii Vechi, Bogdăneşti, Titieni, Frăsineşti şi Măcăreşti.

Din păcate anul 1812 avea să fie fatal acestei așezări după anexarea Moldovei dintre Prut şi Nistru la Imperiul rus. Anume ei, locuitorii Ţuţorii, care au găzduit aproape un secol pe moşia lor trupele ruse, fiind obligaţi, aşa cum o făceau la 1774, să îndeplinească numeroase prestaţii faţă de armata imperială dislocată aici în cadrul repetatelor războaie ruso-turce, au simţit ca nimeni alţii pe propria piele, ce înseamnă stăpânire rusească. De aceea, nedorinţa acestora de a trăi sub noul regim, a impus plecarea lor peste Prut.

Pe cealaltă parte de moşie, o lovitură de grație avea să fie și închiderea vămii de către ruși și mutarea ei la Sculeni, apoi Dănuţeni şi la Ungheni. Astfel, din cel mai bogat Târg al Iașului și adăpost al curții domnești Țuțora dispare și se risipește în ultimul secol.

Florin Țugui

Recomandări

VIDEO: Un bolid a luat foc în mijlocul străzii, în Copou

Motorul unui bolid de lux a luat foc în această seară în Copou. Șoferul a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *