Azi îl cinstim pe sfântul care zâmbea mereu, protectorul copiilor – Stelian

Sfantul Stelian s-a nascut in veacul VI in Adrianopole, in provincia Paflagonia (in Turcia de astazi) intr-o familie foarte bogata. La o varsta frageda, Stelian s-a alaturat eremitilor din pustie, cu gandul de a-si curati sufletul printr-o perioada de meditatie si rugaciune precum si prin vietuirea alaturi de oameni care, precum el insusi, doreau a-si darui viata Domnului Iisus Hristos.

Spre deosebire de alti pustnici insa, el nu s-a retras complet din lume, preferand sa mearga intre oameni pentru diverse faceri de bine, pentru a se intoarce apoi in mica lui pestera pentru linistire si rugaciune.

In peregrinarile lui obisnuite, in care sfatuia si mangaia, s-a simtit atras sa-si aseze mana pe un copil ranit, ceea ce inainte nu indraznise sa faca; a simtit puterea Domnului trecand asupra copilasului suferind prin mana sa cea intinsa. Copilul si-a revenit imediat, iar de atunci Sfantul Stelian a fost cautat de catre fiecare suflet aflat in suferinta din imprejurimi, tineri sau batrani. Pestera sa a devenit un loc de pelerinaj pentru bolnavi.

In aceasta perioada, Sfantul Stelian s-a preocupat in principal de copii, nu doar de cei neputinciosi trupeste, ci si de cei care aveau nevoie de indrumare duhovniceasca. Familii din toate categoriile sociale se spune ca au incredintat Sfantului Stelian educarea copiilor lor, iar el a fost constrans sa caute un spatiu mai mare si sa aleaga dintre prietenii sai eremiti asistenta de care avea nevoie pentru a se ingriji de atat de multi oameni. El a creat probabil prima gradinita din lume, unde mamele isi puteau lasa copiii in siguranta, in timp ce se ingrijeau de treburile zilnice.