Piesa „Memoria apei” ( The Memory of Water), de Shelagh Stephenson se va juca în premieră, în 3-4 noiembrie, a.c., în sala Studio a Teatrului Național ”Vasile Alecsandri” din Iași. Piesa a fost distinsă cu Premiul Laurence Oliver în anul 2000 și este pusă în scenă la noi de regizoarea Irina Popescu Boieru. A mai fost montată, pe plan internațional, la Londra, Munchen, Chicago, New York. „Memoria apei” este povestea a trei surori care se întâlnesc pentru a-și înmormânta mama.
„Memoria apei” a fost montată pentru prima dată în anul 1997 la Hampstead Theatre din Londra, a cunoscut o versiune cinematografică în anul 2002 cu titlul ”Before You Go”, cu Julie Walters în distribuție, și este cea dintâi dintre piesele autoarei Shelagh Stephenson. Shelagh Stephenson este la fel de apreciată și pentru dramaturgia dedicată teatrului radiofonic. La BBC a avut o serie de realizări notabile, dintre care Five Kinds of Silence (1996) a fost răsplătită cu premiul Writter’s Guild pentru cea mai originală piesă radiofonică și cu Sony Award pentru ”cea mai bună piesă de teatru”.
Regizorul piesei, Irina Popescu Vieru, consideră că a făcut cea mai bună distribuție cu putință, în rolurile centrale jucând actori cunoscuți, precum: Haruna Condurache, Catinca Tudose, Irina Răduțu Codreanu, Livia Iorga, Monica Bordeianu, Radu Ghilaș, Daniel Busuioc. Scenografia spectacolului aparține Rodicăi Arghir.
Este un spectacol dificil, deoarece cei din sală se vor confrunta cu o tematică importantă și cu momente pe care le regăsesc într-o măsură sau alta și în viețile lor. Povestea surorilor pune în fața spectatorului niște momente grele din viețile oamenilor. Moartea mamei, în piesă, este un pretext pentru redescoperirea unor lucruri din trecutul lor, din copilăria lor, despre modul în care ele se raportează la trecut, la amintiri, la poveștile pe care le-au trăit împreună în perioada copilăriei și a adolescenței.
Realismul piesei se contopește foarte bine cu o atmosferă suprarealistă creată în anumite secvențe din spectacol, în combinație cu decorul și cu costumele actorilor. Punerea în scenă însă este una realistă, captivantă, ușor de înțeles pentru toate categoriile de spectatori. Memoria apei este o metaforă, deoarece între repetiții, regizoarea afirma: „Senzația mea e că piesa „Memoria apei” desacralizează mitul maternității pentru a-l resacraliza și restabili în final, dupa ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă și cinică se consumă în fața spectatorilor. Ființa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt înseși fiicele sale, trei surori – alte trei surori! – cu biografiile lor eșuate sau doar parțial ratate, pentru ale căror nereușite o consideră principală vinovată pe mama dispărută. Cele trei surori sunt atât acuzatorii, cât și dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce și-au dorit, să le înțeleagă sau să le iubească suficient”.
Piesa atrage atât prin profunzimea textului, cât și prin profunzimea relațiilor dintre oameni descrise. „Memoria apei” va fi o călătorie, deloc comodă, în universul interior al fiecăruia. Un spectacol pentru suflet despre relațiile din familie, despre regăsire și acceptare prin iubire, cu obstacole, cu frustrări, un periplu dramatic, unde se întâlnesc la un pas râsu-plânsu. Paradoxul acestui text constă în faptul că reunește momente extrem de comice alături de cele dramatice.
Comportamentul personajelor demitizează drastic, în piesă, toate clișeele despre suferința filială în cazul pierderii unei ființe atât de importante și de apropiate precum mama. Sentimentul principal care se degajă este acela că cele trei fiice sunt deranjate de acest deces, așteptat, prevăzut, pentru care totuși nu e niciodată momentul potrivit, fiindcă le întrerupe de la treburile personale. Nimic nu rimează cu imaginea tradițională a durerii pierderii unei ființe dragi, nu sunt plânsete, durere mută, sfâșierea sau tandrețea amară a despărțirilor definitive.
Toate acestea sunt înlocuite de remarci ironice, reproșuri tardive și în van, o răscolire indecentă a amintirilor, ca și a hainelor rămase de pe urma decedatei, o nevoie de a face totul repede și eficient, decent pentru ochii comunității, dar fără regret autentic. Pare că cele trei fiice sunt cuprinse de o nevoie febrilă de a șterge toate urmele celei dispărute, de a elibera casa de amintirea femeii care le-a născut, pentru a-și putea relua liniștite viețile de care sunt atât de nemulțumite.
Evenimentul teatral de la Sala Studio marchează o dublă aniversare. În acest an, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași sărbătorește, în stagiunea aceasta, două actrițe de forță din distribuția spectacolului: Catinca Tudose – 25 de ani de teatru, Haruna Condurache – 20 de ani de teatru. Spectacolul „Memoria apei” le aduce pe scenă împreună, oferind publicului bucuria de a le aplauda și felicita.
Un reportaj de Elena GODZIN
