Ernesto Solari, un cunoscător al geniului da Vinci, a prezentat o majolică de 20 x 20 cm pe care artistul ar fi pictat-o în 1471, înainte de a împlini 19 ani. „Am rezolvat enigma semnăturii, avem toate dovezile ştiinţifice”.
„Eu, Leonardo da Vinci, născut în 1452, m-am reprezentat ca Arhanghelul Gabriel în 1471.” Acesta este răspunsul la enigma semnăturii şi a numerelor camuflate în desenul „Arhanghelul Gabriel” prezentat zilele trecute la Roma, în Italia, ca fiind una dintre primele picturi ale lui Leonardo da Vinci.
Profesorul Ernesto Solari, un savant în materie de geniul da Vinci (sau geniul vincian cum este numit în Italia) şi Dr. Ivana Rosa Bonfantino, profesor de Grafologie comparativă de la Universitatea Lumsa din Roma, sunt siguri că lucrarea este realizată de mâna geniului.
„Este vorba în mod absolut de primul auto-portret al geniului renascentist şi primul care a fost autografiat”, a declarat Ernesto Solari, care în anii anteriori a adus la lumină o serie de lucrări atribuite lui Leonardo, inclusiv „Testicciola di Terra”.
Pictura a fost realizată pe un pătrat de majolică, faianţă italiană caracterizată prin smalţul metalic, de dimensiunea 20 x 20 cm, de tânărul elev de atunci al lui Verrocchio, ieşit din atelierul maestrului său la vârsta de 18 ani, deja nerăbdător să-şi arate abilităţile sale artistice, împreună cu propria originalitate şi, mai presus de toate, vocaţia de eternitate. Este ceea ce demonstrează această majolică, prin tehnica utilizată pentru realizarea ei, în «vopsea eternă», şi faptul că s-a reprezentat pe el însuşi «în veşmintele unui Arhanghel». Şi nu oricare, ci Arhanghelul Gabriel, afirmă Solari. În 1471 Arhanghelul Gabriel era o adevărată stea, mai ales după ce acesta i-a apărut Binecuvântatului Amadeo da Silva şi, din moment ce „Leonardo era Leonardo încă de tânăr” nu surprinde deci alegerea unei teme atât de populare pentru a începe să-şi facă un nume.
Majolica, „de o frumuseţe extraordinară, de la prima privire”, după cum spune Solari „a fost analizată de trei laboratoare diferite”. Şi între termoluminiscenţă, stratigrafie pigmentară şi analiză reflectivă, a început să „vorbească”. S-a descoperit, de exemplu, că o parte dintr-o pleoapă s-a pierdut în timpul coacerii. Că argila, atât de săracă în cuarţ, vine din zona Bacchereto-Montelupo. Mai presus de toate, au apărut (înainte de ultima coacere, deci contemporane autorului) acele caractere care, conform lui Bonfantino – comparate cu cele aflate pe o altă operă a lui Leonardo, Paesaggio con fiume din 1473, şi cu contractul pentru La vergine delle Rocce – aparţin cu siguranţă lui Leonardo.
Există semnătura „da Vinci lionardo”, scrisă de la stânga la dreapta, camuflată în maxilar cu data; acronimul LDV ib (care va fi folosit în lucrările sale); şi un mic rebus de numere: 52, data naşterii lui Leonardo şi 72 referindu-se la Gb-Gabriele.
Profesorul Solari interpretează semnătura ca o identificare cu Arhanghelul, întărită de asemănarea cu autoportretul de pe foaia 447 din Galleria degli Uffizi, Florenţa (Italia), care pur datată ’47 ar fi putut fi utilizată în mod repetat în timp. Partea din spate a majolicii, cu şase dibluri înmulţită cu şase, se referă la împărţirea cercului şi la tema căutării perfecţiunii.
Dezvăluirea (anticipată de unele zvonuri şi o fotocopie a operei expusă în luna martie a.c. într-o expoziţie, dar nu „oficial”) este rezultatul unui studiu care a durat trei ani, cu peste 6.000 de pagini de documente. După rezultatele testelor artistice şi ştiinţifice, profesorul Solari nu are nicio îndoială:
„Nu suntem aici să vă cerem să judecaţi această operă de artă deoarece această operă de artă s-a judecat deja singură pe baza tuturor examinărilor, căutărilor şi a tot ce a fost făcut. Această lucrare este cu siguranţă de Leonardo: o atestă ştiinţa […] Aceasta este o zi importantă pentru a completa mozaicul cu ceea ce se cunoaşte despre Leonardo. Avem cunoştinţe care se bazează pe maturitatea sa şi acum avem primul tablou al unui tânăr Leonardo da Vinci, care oferă absolut prima sa semnătură autografiată”.
Sursa: Epoch Times
