Sărbătoarea de Izvorul Tamaduirii aminteşte de una dintre minunile Maicii Domnului săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Potrivit traditiei, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. În timpul plimbării sale, acesta întâlneşte un bătrân orb, care îi cerea să-i dea apă, iar apoi să-l ducă la cetate. Leon nu găseşte niciun strop de apă.
La un moment dat, acesta auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Mergând mai mult prin pădure luand cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi. Leon va face ascultare şi astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi va spăla faţa cu această apă, iar orbul va începe să vadă.
Dupa ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică.
Izvorul Tămădăuirii, tradiţii şi obiceiuri la creştini
De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe.
În toate lăcaşurile ortodoxe de cult de la oraşe şi de la sate, la praznicul închinat Izvorului Tămăduirii se săvârşesc, după rânduială specifică Săptămânii Luminate, slujbe de sfinţire a apei, numită Agheasma Mică.
După slujba de sfinţire, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată şi cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.
În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare, rostit de preot în timp ce mulţimea credincioşilor este stropită cu apă sfinţită, are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.
