Consilierul județean Cătălin Timofciuc îi dă un răspuns lui Dorin Cioabă, autodeclaratul rege internațional al romilor, care a cerut ca Biserica Ortodoxă Română să își ceară scuze pentru ținerea în robie a romilor.
Consilierul județean face o radiografie a situației socio-economice din Țările Române în perioada feudală. El afirmă că robia era forma de organizare economico-juridică a timpului, deci nu i se poate imputa Bisericii chestiunea robiei romilor.
În acest sens, vine cu o informație interesantă: în Moldova am avut un domnitor de etnie țigănească. Ștefan Răzvan este numele lui, și a domnit în 1595.
”Domnul Cioabă a văzut prea multe filme americane.
Reamintim că Dorin Cioabă, autointitulatul rege al romilor, crede că Biserica trebuie să răspundă pentru perioada în care ar fi contribuit la sclavia romilor din România, conform anunțului făcut la Conferința Romilor Europeni.
Dorin Cioabă susține că procesul va fi unul internațional:
„Credem noi că trebuie să se facă puțină lumină în situația aceasta. De 167 de ani de când romii au fost dezrobiți, Biserica Ortodoxă nu a făcut nimic și nu și-a cerut niciodată scuze public și tot mușamalizează acest subiect. O să spunem în conferință și de ce. Am cerut public și prin diverse proiecte, pentru că au fost o serie de proiecte cu fonduri elvețiene pe care ei le-au refuzat, pentru că n-au vrut să pună la dispoziție documente”, a spus Dorin Cioabă.
BOR a reacționat prin intermediul Biroului de Presă:
„Dacă ignorăm complexitatea realului și a istoriei, reducând totul la câteva idei simplificatoare, dacă sfidăm realitatea încercând să judecăm și să tranșăm trecutul cu un instrumentar total inadecvat acestuia, cel al sensibilităților, al actualelor drepturi civice, al avansului cunoașterii și al logicii prezentului, ca și cum acest instrumentar ar fi aplicabil și unor lucruri din afara experienței sociale în care a apărut, atunci ne aflăm cu certitudine în fața unui șir nesfârșit de dileme coborâtoare pe firele milenare ale istoriei.
Cum vom putea îndrepta, de pildă, atâtea cruzimi și nedreptăți strigătoare la cer consumate în antichitate, în Evul Mediu, în Renaștere, în timpul sângeros al Revoluției Franceze, al Holocaustului nazist și sinistrului Gulag comunist sau în oricare epocă istorică ale cărei reverberații oricât de sublimate ajung încă supărător până la noi? Cum vom putea rescrie istoria în așa fel încât ea să se transforme într-un senin prezent continuu, edificat utopic pe ștergerea radicală a accidentatului relief cultural, social și moral al trecutului?“, conform BOR.
Robia a făcut parte din viaţa socială a Ţărilor Române medievale în aceeaşi măsură în care a fost o instituţie a societăţilor învecinate: Imperiul Bizantin, Serbia, Bulgaria, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Rusia ţaristă, dar şi la nivel mai larg: America latină, Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, ţări în care s-a dezvoltat mișcarea aboliționistă (de abolire a sclaviei), dar care la rândul lor nu au reușit eradicarea sclaviei decât aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi în Ţările Române sau chiar după Ţările Române. Mai trebuie spus că fenomenul robiei ţiganilor din Ţările Române prezintă diferenţe de înţelegere faţă de sclavia practicată în ţările atlantice sau în coloniile unor imperii occidentale, unde sclavii nu aveau atât de multe drepturi precum robii de etnie romă din Ţările Române“, conform Biroului de Presă al Patriarhiei Române.