În fiecare an, la 24 octombrie este sărbătorită, la nivel mondial, Ziua Naţiunilor Unite, care marchează intrarea în vigoare, în 1945, a Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. Prin ratificarea acestui document fondator de către majoritatea semnatarilor săi, inclusiv a celor cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate, Organizaţia Naţiunilor Unite şi-a început oficial activitatea.
Sărbătorită începând din 1948, Adunarea Generală a ONU a recomandat ca statele membre să facă din această zi o sărbătoare publică, dedicată informării ţărilor din întreaga lume cu privire la obiectivele şi realizările Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Organizaţia Naţiunilor Unite a fost fondată la 24 octombrie 1945, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, 51 de ţări şi-au luat angajamentul să menţină pacea şi securitatea la nivel internaţional, prin dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi promovarea progresului social, a standardelor mai bune de viaţă şi a drepturilor omului.
Numele de ”Naţiunile Unite”, propus de preşedintele Statelor Unite ale Americii, Franklin D. Roosevelt, a fost menţionat pentru prima dată în Declaraţia Naţiunilor Unite, la 1 ianuarie 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când reprezentanţi din 26 de state au promis că guvernele lor vor continua să lupte împreună împotriva Puterilor Axei. În 1945, reprezentanţi din 50 de ţări s-au întâlnit la San Francisco, la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Organizaţia Internaţională, pentru a redacta Carta Naţiunilor Unite. Delegaţii au deliberat pe baza propunerilor la care lucraseră reprezentanţii Chinei, Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi ai SUA, la Dumbarton Oaks, în august – octombrie 1944.
Carta a fost semnată la 26 iunie 1945 de către reprezentanţi din 50 de ţări. Polonia, care a nu a fost reprezentată la conferinţă, a semnat mai târziu documentul şi a devenit unul din cele 51 de state membre fondatoare. Oficial, Organizaţia Naţiunilor Unite a luat fiinţă la 24 octombrie 1945, când Carta ONU a fost ratificată de China, Franţa, Uniunea Sovietică, Regatul Unit, SUA şi de o majoritate de alţi semnatari.
România a demarat procedurile de aderare la Organizaţia Naţiunilor Unite imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1946, dar a fost admisă la 14 decembrie 1955, împreună cu alte 15 state. România a fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate în anii 1962, 1976-1977, 1990-1991 şi 2004-2005, precum şi în Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) în perioadele 1965-1967, 1974-1976, 1978-1980, 1982-1987, 1990-1998, 2001-2003 şi 2007-2009, potrivit site-ului MAE.
Limbile oficiale ale ONU sunt: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă. Sistemul ONU este format din şase organe principale: Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Internaţională de Justiţie, Secretariatul, precum şi agenţii specializate, programe şi fonduri de dezvoltare.
