În România, datele statistice arată că stresul este principala afecţiune prezentă la tot mai mulţi angajaţi, programul clasic de muncă de 8 ore se transformă în tot mai multe cazuri în 10 sau 12 ore pe zi, iar munca la negru a devenit tot mai greu de depistat.
Conceptul de „muncă decentă” a fost gândit în cadrul reuniunii Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 1999, în comun acord cu partenerii sociali (guverne-patronate-sindicate) şi însumează aspiraţiile oamenilor cu privire la oportunităţile pentru o muncă productivă şi corect remunerată, securitatea la locul de muncă, protecţia socială pentru familie, oportunităţile de dezvoltare profesională şi integrare socială, libertatea de exprimare, participarea activă în luarea de decizii, egalitatea de şanse pentru bărbaţi şi femei.
Acest concept cuprinde patru componente strategice, valabile indiferent dacă vorbim despre economia formală sau informală, munca salariată sau pe cont propriu, munca în agricultură, în fabrică, într-un birou, acasă sau în comunitate; principii şi drepturi fundamentale ale muncii şi standarde internaţionale de muncă; oportunităţi de ocupare şi remunerare; protecţie şi securitate socială, dialog social şi tripartitism.
În 2008, Organizaţia Internaţională a Muncii şi Confederaţia Internaţională a Sindicatelor (CIS) au avut iniţiativa marcării acestei zile prin mobilizarea sindicatelor din întreaga lume la mitinguri şi marşuri.
Confederaţia Internaţională a Sindicatelor este cea mai mare asociaţie sindicală mondială. Din Confederaţie fac parte 328 organizaţii sindicale, care reprezintă 176 milioane de muncitori din 162 de ţări ale lumii, potrivit www.ituc-csi.org. Obiectivul său este promovarea pe scară mondială a intereselor sindicale comune şi protecţia drepturilor oamenilor muncii.
