Piesa lui Robert Thomas, dramaturg, actor și regizor francez, a fost scrisă în 1958, iar în 1961, a primit Premiul Hachette du Quai des Orfèvres – cea mai bună piesă a anului, de atunci până în prezent bucurându-se de nenumărate montări în Europa și în România.
Spectacolul de pe scena Naționalului ieșean a fost ridicat de o extraordinară echipă artistică exclusiv feminină:
Distribuția: Pușa Darie, Irina Răduțu Codreanu, Catinca Tudose, Brândușa Aciobăniței, Haruna Condurache, Livia Iorga, Andreea Boboc, Mălina Lazăr
Regia: Irina Popescu-Boieru
Scenografia: Rodica Arghir
O comedie neagră, „satiră a societății burgheze”, despre care regizoarea Irina Popescu-Boieru declară:
„S-ar putea spune că e o piesă polițistă, deși niciun polițist nu apare prin preajmă. S-ar putea spune că e o comedie, deși ceea ce se petrece e, în fond, foarte dramatic. S-ar putea spune și că e o dramă, deși comportamentul personajelor, în situația tragică propusă, e caracterizat, mai ales, de reacții și accente comice.Greu încadrabilă într-un gen anume, piesa a cunoscut numeroase puneri în scenă, tocmai datorită multiplelor posibilități de abordare. Și multelor partituri feminine generoase, opt, ceea ce a transformat-o într-o ispită de neratat pentru actrițe, căci, actrițele, se știe, sunt extrem de avide să joace, oricând și oriunde. După ce secole la rând, femeile nu au avut voie să apară pe scenă, actrița fiind un concept necunoscut și o meserie inexistentă, se pare că genul, văduvit atâta vreme de gloria teatrală, simte nevoia să recupereze timpul pierdut, prin apariții majore și continue, dacă se poate, în luminile rampei. Astfel încât orice autor care se orientează către subiecte și personaje feminine are toate șansele să devina celebru și foarte solicitat. Succesul de public și frecvența montărilor acestei piese nu sunt, așadar, inexplicabile.
Din punctul nostru de vedere piesa este o satiră a societății burgheze, o demascare a principiilor încălcate, o denunțare a falselor valori familiale, o ironizare acerbă a însăși ideii de feminitate cântate de poeți. Fără să fie un misogin declarat, Robert Thomas este un caricaturist al tuturor însușirilor atribuite, în mod tradițional, femeii: dragostea, generozitatea, puritatea, fidelitatea, capacitatea de sacrificiu și de iertare. Prinse în capcană, femeile acestei piese scot la iveală întreaga panoplie a defectelor sexului slab, fără milă și fără toleranță. Dacă se va râde la acest spectacol, și sperăm să se întâmple!, va fi fiindcă omul are dintotdeauna capacitatea de a râde de propria lui reflectare în oglinda deformantă a teatrului, întrucat refuză să se recunoască în acea imagine, atribuind-o mereu altora…”
Cea de-a doua reprezentație va avea loc pe 13 septembrie, de la ora 19:00, la Sala Mare.
