Mi-l imaginez pe medicul colonel Radu Viorel Vrăcioiu tolănit într-un fotoliu de piele. Un fotoliu din cabinetul în care, probabil, dacă e fumător, fumează. Fumează în timp ce o asistentă tănără şi timidă îi toarnă o cafea proaspătă. În faţa lui e soţul unei paciente. Îi tremură mâna în buzunar şi inima în piept. Nevasta sa e în salon, aşteaptă o operaţie. Vine Crăciunul şi tare ar vrea să o ştie acasă până atunci. Să fie totul bine.
– Am 200 de lei, domnu’ doctor.
– 500! Pentru 200 de lei nici nu urc din cabinet până în sala de operaţie.
Şi stinge ţigara în scrumiera murdară.
Scena e doar în imaginaţia mea. E posibil că medicul să nu fie fumător, iar asistenta să nu toarne cafea. Restul e realitate. S-a întâmplat în urmă cu o săptămână, la Spitalul Militar Central „Dr. Carol Davila” din București. Medicul ORL, Radu Viorel Vrăcioiu, nu se deplasează pentru 200 de lei. Nu face operaţia. Dumnezeu cu mila! Bărbatul căruia tocmai i-a cerut mită nu se intimidează, însă. Nu se duce acasă să facă rost de şi mai mulţi bani. Merge pe Ştirbei Vodă, la DNA. I-a rămas în cap, cuvânt cu cuvânt, replica doctorului şi le-o spune şi procurorilor.
