Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți de către Biserica Ortodoxă în data de 29 iunie a fiecărui an. Aceștia sunt sărbătoriți împreună, datorită faptului că ambii s-au săvârșit la Roma. Sfântului Apostol Pavel i s-a tăiat capul, iar Sfântul Apostol Petru a fost răstignit cu capul în jos.
Conform Sinaxarului, moaștele celor doi apostoli au fost puse împreună. Conform cercetărilor recente, Petru a fost răstignit în anul 64, iar Pavel a fost decapitat în anul 67. Petru și Pavel sunt, de asemenea, autori a unor epistole incluse de către Biserică în textele canonice ale Noului Testament (Pavel -14; Petru – 2).
Aceștia sunt considerați ca fiind printre cei mai importanți oameni care au luat parte la Biserica lui Hristos.
Petru și Pavel au fost aleși de către Iisus Hristos în niște condiții deosebite, motiv pentru care aceștia au primit misiuni speciale. Petru era cel mai înaintat în vârstă dintre apostoli, dar și cel mai sensibil și uman decât toți. Acesta era descris ca fiind o fire nestatornică, vorbind mereu înainte de a gândi.
Pavel a fost cel care a lăsat în urma sa principiul fundamental al creștinului ortodox.
Sfântul Apostol Petru provine din orașul Betsadia, localitate situată pe malul nordic al lacului Ghenizaret, astăzi cunoscuta sub numele de El Aradsch, situata în Siria. Numit la naștere Simon, Petru era fratele Sfântului Apostol Andrei. De asemenea, în Sfânta Scriptură este pomenit faptul că Petru, în momentul în care și-a început activitatea, era căsătorit. Acesta devine ucenic al Mântuitorului în urma unei partide de pescuit. Acela este momentul care marchează renunțarea lui Petru la toate averile materiale și decide să îl urmeze pe Iisus, devenind astfel „pescar de oameni”.
Sfântul Apostol Pavel s-a născut în jurul anului 7, într-o familie de evrei provenind din Tarsul Ciliciei. Numele său la naștere a fost Saul. Acesta ajunge să învețe sub îndrumarea rabinului Gamaliel. Totuși, Pavel nu l-a cunoscut pe Hristos cât timp acesta din urmă a luat forma pământeană, în schimb, a fost martor la martirizarea Sfântului Ștefan. Acest lucru îl determina să devină unul dintre cei mai aprigi apărători ai credinței în Dumnezeu. Pavel este botezadat de către episcopului Damascului, un om pe nume Anania, moment care mărcheaza schimbarea numelui sau din Saul în Pavel.
Tradiţii şi obiceiuri de Sânpetru
În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară. Aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.
Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile şi în snoavele populare. În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat ca orice gospodar de creşterea vitelor şi, mai ales de pescuit.
Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia.
Acolo fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţele mici şi nu mai este atât de periculoasă.
Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă.
În tradiţia populară, până în această zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.
Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.
Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc .
Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.
Acum, potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor.
Nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.
În această zi, este bine să împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor, să le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste aruri şi la anul.
După ce am dăruit aceste ofrande, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şimiere, după masa de prânz, apoi ne punem o dorinţă.
Potrivit tradiţiei, femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuţi la viaţa veşnică din familia respectivă. După această zi, tinerele fete au voie să mănânce mere; în schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.
Sursa: România TV
