„De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi? Nu este aici. A înviat.” (Lc 24,5-6)
Cucernici confraţi preoţi, dragi persoane consacrate, iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
„Nu este aici. A înviat” – aceasta este vestea minunată pe care au primit-o femeile care se îndreptau spre mormântul lui Isus în dimineaţa de Paşti şi care nu încetează să răsune şi astăzi şi să vestească lumii biruinţa iubirii asupra urii, a binelui asupra răului, a vieţii asupra morţii.
„Nu este aici. A înviat” – aceasta este vestea care continuă să aducă mângâiere şi speranţă în inimile tuturor acelora care cred şi se lasă transformaţi de prezenţa şi iubirea Domnului Înviat.
„Nu este aici. A înviat” – aceasta este vestea centrală, inima şi esenţa credinţei noastre creştine în jurul căreia gravitează şi din care se alimentează întreaga existenţă a Bisericii pelerine pe pământ.
Sărbătoarea Învierii Domnului este prin excelenţă o sărbătoare a renaşterii, a vieţii şi a bucuriei. Dar, parcă, ne vine atât de greu zilele acestea să o celebrăm cu o autentică şi sinceră bucurie! Ne gândim la Ucraina şi la multe alte locuri din lume, unde răsună strigătul de ajutor al oamenilor ameninţaţi de teroarea armelor. Ne gândim la atâţia semeni de-ai noştri care se simt dezorientaţi în faţa numeroaselor provocări care le apar în cale. Ne gândim la toţi aceia care se află în dificultate din cauza bolii, a vârstei înaintate şi a singurătăţii. Şi atunci ne întrebăm: cum putem proclama cu entuziasm victoria lui Cristos asupra răului şi a morţii atâta timp cât Vinerea Mare pare să nu se mai termine, continuând să semene în lume atâta suferinţă, frică şi neputinţă?
În realitate, tocmai pentru aceasta a venit Cristos. Pentru aceasta a dorit să experimenteze singurătatea, abandonul din partea celor apropiaţi, crucea şi mormântul. Dar, în mijlocul întunericului şi al suferinţei care ne încearcă în diferite moduri, se aprinde o lumină, încolţeşte o speranţă şi răsună acelaşi glas al îngerului: „De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi? Nu este aici. A înviat” (Lc 24,5-6). Cristos nu este absent, nu este departe, nu este printre cei morţi. Cristos a înviat şi este prezent în viaţa fiecărei persoane care-i deschide inima şi îl primeşte cu credinţă. El este Cel Viu pentru cei cărora le este frică şi suferă din cauza incertitudinilor vieţii. Este Cel Viu pentru toţi aceia care sunt nevoiţi să lupte pentru viaţă şi pentru demnitatea ei. Este Cel Viu pentru noi toţi care dorim să construim o lume mai umană, mai dreaptă, mai fraternă.
Iată de ce, iubiţi fraţi şi surori, nu doar că putem, ci chiar trebuie să proclamăm cu tărie şi bucurie anunţul pascal: „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!” Este un mesaj de speranţă de care lumea astăzi are atâta nevoie. Cristos vine în mijlocul nostru şi ne întăreşte încrederea că răul va fi învins, iar întunericul, frica şi tristeţea vor fi depăşite prin credinţa neclintită în grija şi iubirea lui Dumnezeu, care ne asistă şi ne însoţeşte neîncetat.
Când Evanghelia vorbeşte despre Paşti, toţi se pun în mişcare şi încep să alerge: femeile aleargă să dea de ştire ucenicilor cele văzute şi auzite, Petru şi Ioan aleargă şi ei după ce au văzut mormântul gol. Toţi aceştia au fost reînnoiţi, trecând de la îndoială la credinţă, de la frică la încredere, de la tăcere la mărturie. Asemenea lor, să ne ridicăm şi să ne punem şi noi în mişcare! Să nu ne resemnăm! Să credem în puterea binelui şi a luminii! Să credem că viaţa poate renaşte întotdeauna!
Să nu uităm niciodată că împreună formăm Biserica Celui Înviat! Să fim părtaşi la viaţa ei, lăsându-ne transformaţi de prezenţa lui Cristos care ne cheamă să devenim, prin puterea Duhului Sfânt, oameni ai învierii, semne şi instrumente de speranţă unii pentru alţii. Iubirea Celui Înviat să ne deschidă ochii inimii ca să avem grijă unii de alţii, căutând noi modalităţi de solidaritate şi de angajament reciproc. Da, prezenţa lui Cristos înviat ne poate ajuta să creştem în comuniune şi în bunătate, astfel încât să devenim tot mai mult, aşa cum ne invită Papa Francisc, o comunitate primitoare, care, „cu puterea Celui Înviat, vrea să dea naştere unei lumi noi, în care toţi să fim fraţi, în care să fie loc pentru cei ignoraţi din societăţile noastre, în care să strălucească dreptatea şi pacea” (Fratelli tutti 278).
Iubiţi fraţi şi surori,
Doresc ca mesajul de lumină şi de speranţă al Învierii Domnului să ajungă la toţi credincioşii Bisericii noastre locale, mai ales la cei care trec prin noaptea suferinţei, a singurătăţii şi a neputinţei. Învierea lui Cristos să ne întărească în momentele de încercare şi să ne dea tuturor bucuria şi mângâierea prezenţei sale.
Împreună cu PS Petru Sescu, episcop auxiliar, şi cu PS Petru Gherghel, episcop emerit, vă dorim tuturor sărbători pascale binecuvântate! Lumina, pacea şi iubirea Celui Înviat să vă însoţească mereu!
Cristos a înviat!
✠ Iosif Păuleţ
episcop de Iaşi
