Din ce în ce mai mulţi minori ajung în instanţă după ce comit infracţiuni şi asta pentru că procurorii nu aplică măsurile alternative prevăzute de Codul de procedură penală. Decât să fie trimişi în instanţă, ar putea fi puşi să facă muncă în folosul comunităţii, să-şi recunoască fapta în faţa victimei sau să repare prejudiciul. În lipsa aplicării acestei alternative, tinerii pierd ani din viaţă pe toată durata procesului, plus condamnarea, iar în final ajung să abandoneze şcoala şi se reintegrează apoi foarte greu în societate.
Alexandra avea 17 ani când a intrat într-un anturaj din cauza căruia, în cele din urmă, a ajuns să stea 3 luni în închisoare.
„Am fost complice la tâlhărie și furt”, își începe Alexandra povestea. „Am plecat de acasă la 1 și jumătate seara. Ne-am dus la o biserică. Am stat la un km distanță de ea. Acolo m-au pus să stau. Ei s-au dus. Le dădeam mesaje, le spuneam dacă trece vreo mășînă de poliție… Sincer, nu m-am gândit la ce-i mai rău. Au intrat peste un om, țin minte că după, au venit să ma ia pe mine și au zis că nu au luat absolut nimic. Am ajuns în cartier. A doua zi am mers la un amanet și acolo am stat într-o stație de tramvai și după ce au spart acel amanet au fugit. Am vrut să merg spre casă, ei m-au luat cu ei cu mașina și la nici 5 minute după ce am urcat in mașină am auzit „Mâinile sus!”. Ne-au înconjurat mascații, cu pistoalele ridicate. Poliția. Am deschis ușa la mașină și ne-au arestat”. Așa se încheie aventura Alexandrei.
Pentru că era minoră când a comis fapta, Alexandra putea să scape de închisoare. Dar procurorul a trimis-o în instanţă. Procesul a durat doi ani şi, în cele din urmă, Alexandra a pierdut şi anii de şcoală.
„A fost greu pentru mine pentru că aveam regim închis, nu puteam să vorbesc cu nimeni… Aveam voie să ies, dar nu voiam, pentru că nu voiam să-mi fac anturaj acolo sau să mă cert cu cineva. Mi-a fost teamă. Chiar mi-a fost teamă!”, mărturisește tânăra.