„Numele meu este Andreea, am 26 de ani si sunt din Pascani, Jud Iasi. Am o fetita de 4 anisori si am avut inca una in burtica. Daria, fetita mea, radia de fericire caci era sa aiba o surioara.
Povestea mea incepe cam asa: Pe data de 19 martie 2020 m-am trezit cu dureri de burta imense, fiind insarcinata in 37 de saptamani. Am luat un taxi pentru ca era in apropierea locuintei mele si am plecat spre Spitalul Municipal de Urgenta din oras.
Spre ghinionul meu nu m-au primit in curtea spitalului datorita pandemiei cu covid 19. Asa ca m-am implorat la oamenii ce erau la rand in fata mea sa imi dea voie sa vorbesc cu portarul sa ma lase sa intru. Intr-un tarziu, cam dupa o ora am avut acces dar repet, dupa multe rugaminti, m-au crezut in cele din urma.
Am ajuns la Urgenta insa nu m-au luat in serios cu durerile mele si m-au trimis la Ginecologie, din nou, sa astept la rand. Am vorbit cu doamna asistenta care era in cabinet ca am dureri si bebelina mea se misca foarte rar, dar nu a chemat vreun doctor. In cele din urma a venit o doamna Doctor care, dupa ce a aflat starea mea, a inceput sa tipe ca ea nu vrea sa ma consulte, ca nu mi-a supravegheat ea sarcina.
Am omis sa spun ca doamna Doctor ce m-a supravegheat era in carantina, iar eu habar nu aveam. Sa revin la cealalta doamna care tipa in cabinet ca nu isi asuma nici o responsabilitate si ca sa astept pe hol pana vine medicul de garda sa ma consulte. Neavand incotro, am asteptat de la ora 8 si ceva pana la ora 12:45. Timp in care bebelusul se tot impingea in pieptul meu din cand in cand…
Intr-un final a venit un domn doctor, mi-a facut ecografie, unde din pacate aveam sa aflu ca bebelusul meu murise sufocat. A venit prea tarziu. Suferisem ruptura uterina. Abia am putut sa imi sun sotul si sa il anunt ca fetita noastra nu mai exista. Si el era la randul lui, terminat la aflarea cumplitei vesti.
Am intrat in sala de operatie unde mi s-a facut cezariana “de urgenta”. De la ora 13:00 pana la 17:00 am dormit de la anestezia generala. In somnul meu eram intr-o lumina atat de puternica iar eu foarte fericita mergeam sa imi iau copilul in brate. Mi se paruse deodata ca aud vocea fetitei mele Daria ca ma striga “mama” apoi mai au urmat multe voci care imi spuneau repetat sa deschid ochii, sa respir… greu de tot m-am trezit si am vazut in jurul meu multe asistente care atunci cand au vazut ca m-am trezit, s-au retras si am ramas singura, informeaza amnascutacolo.ro.
