Legea în România nu a fost gândită să acopere această situaţie extremă: un copil de numai 9 ani să ucidă. Nu din greşeală, ci cu intenţie. El trebuie şcolarizat, spune legea. Părinţii spun că legea e proastă.
„Nu există precedent. Astfel de copii nu pot fi supravegheaţi, dar noi suntem oameni, conştientizăm pericolul”.
„Cine răspunde dacă îi dă una în cap copilului meu?”
Pentru părinţii din clasa unde ar urma să înveţe băiatul care şi-a ucis bunica, teama joacă un rol important.
„Copiii se tachinează. Şi îi spune: «Criminalule!». Şi atunci nu îl va afecta? Acea furie nu va fi şi mai mare? Cum îmi protejez copilul?”, se întreabă un părinte.
„Pui viaţa celorlalţi în pericol. Eu una, sincer, nu mi-aş aduce copilul. Ce să fac? Să stau la uşă? Acest copil poate că merge la baie şi îl enervează un altul şi îl dă cu capul de faianţă”.
Ei au o întrebare pentru autorităţile care încearcă acum să îi forţeze să accepte acest copil: „Cine îşi asumă responsabilitatea? Nimeni, ca de obicei”.
