“Vreau să vă spun că domnul doctor a primit vestea doar prin telefon de la Suceava, nici măcar nu aveam loc în secția dumnealui. Au preluat-o, iar a doua zi i-au făcut drenajul pentru că presiunea în creier era foarte mare, și după două zile au operat-o. Operația a fost destul de dificilă, pentru că ne-a explicat domnul doctor că celulele care susțineau creierul erau foarte afectate. Fără operație, nu ar fi supraviețuit.
Astăzi, de ziua ei, avem cel mai frumos cadou: trăiește. Mulțumim pe această cale tuturor medicilor, oamenilor deosebiți, oamenilor implicați, oamenilor care au făcut totul nu doar pentru ea, ci pentru toți. Sunt îngeri și redau viața. Titlu respect pentru mâinile lor. Dumnezeu lucrează prin mâinile lor, oameni deosebiți, oameni care fac ceea ce le place și cu adevărat au nevoie oamenii.
Am plecat de acasă și nu ne-am mai întors, am ajuns aici, cred că ghidați de Dumnezeu. Era singura șansă, singura posibilitate ca să trăiască. O minune. O minune în fața lui Dumnezeu, o minune că trăiește, o minune că au primit-o atunci, la 18 ani, și o minune că trăiește și acum. A renăscut a doua oară. Abia începe viața. Mulțumim că ne-a dat șansa asta să înceapă a doua viață. Viața ei. Să simtă și ea că oamenii sunt minunați, sunt aproape de ea și o susțin. Este un copil deosebit. Așteptăm să dea bacalaureatul, este în clasa a XII-a.
Cu tot respectul cuvenit, am simțit că Dumnezeu lucrează prin mâna domnului doctor. Au fost decizii luate în fracțiuni de secundă, de care dumnealui a trebuit să se ocupe și care au depins de viața oamenilor. Este un om deosebit. Un respect aparte pentru întreaga echipă. Toți au fost implicați și ne-au susținut și încurajat de fiecare dată. Ne-au explicat toate riscurile și ne-au încurajat. Cu toate acestea, nu am gândit nicio clipă în termeni negativi. Știam că sunt oamenii care pot să facă minunea. Și au reușit!”
“Un copil care își dorește o carieră de fizician a fost diagnosticat cu o tumoră la nivelul creierului mic. Din păcate, nu am putut să-i facem ventriculostomie endoscopică, adică o cale anatomică de deblocare a lichidului cefalorahidian, datorită faptului că spațiul era atât de comprimat încât nu permitea introducerea unui endoscop de 4 mm diametru. Împreună cu echipa medicală pe care o coordonez, ne considerăm niște oameni normali care facem ceea ce trebuie să facă un medic.
Pentru asta ne-am educat, pentru asta am fost educați, pentru asta ne educăm în continuare și ne vom educa până nu vom mai putea ține bisturiul în mână. Obligația noastră morală față de semenii noștri, față de această țară, este să dăm înapoi ceea ce societatea ne-a putut oferi.
Adică ne-a oferit un sistem de învățământ în care să ne educăm, ne-a oferit posibilitatea să ne practicăm meseria așa cum ne dorim, să avem toate dotările necesare și cred că este normal și firesc să se întâmple lucrul acesta. A fost o săptămână lungă pentru noi, pentru că fiecare caz l-am tratat cu toată seriozitatea, cu toată responsabilitatea și am depus eforturi, atât fizice, cât și psihice, ca lucrurile să meargă așa cum trebuie.”
