Ceaiul de iasomie (茉莉花茶 mo li hua cha) este numit “parfumul primăverii din China“ şi este un amestec de frunze de ceai şi flori de iasomie. Ceaiul (verde) absoarbe parfumul mugurilor de flori, astfel încât cele două ingrediente se completează reciproc.
O legendă chineză povesteşte că ceaiul de iasomie îşi are originea cu mult timp în urmă, fiind adus de un comerciant de ceai pe numele său Chen Guqiu.
Într-o zi de iarnă, Chen a invitat un maestru al ceaiului din Nord pentru a-i oferi spre gustare din amestecurile sale mai populare. În timp ce savurau ceaiul şi discutau despre calitatea lui, Chen îşi aminti că are un pachet de ceai special, pe care nu îl deschisese niciodată şi care îi fusese trimis de o tânără din Sud. Hotărî să-l desfacă spre degustare chiar la întâlnirea respectivă.
Legenda spune că parfumul acelui ceai trezi atenţia maestrului ceaiului, în timp ce îl pregătea. Din aburi ieşi imaginea unei fete frumoase ce avea un buchet de iasomie în mână. Imediat imaginea dispăru lăsând în urmă doar aburul. Cum Chen nu fusese martor la apariţia neobişnuită, îi ceru maestrului părerea despre ceai. Acesta surâse şi, fără să cunoască amănunte despre ceai sau povestea sa, spuse: „Prietene, acest ceai nu are rival, niciun altul nu este mai bun decât acesta. Se numeşte „Zâna Recunoştinţei.” Auzisem despre el, acum în sfârşit îl văd cu ochii mei. Cine ţi-a dat acest ceai?”
Chen îi povesti o întâmplare aparent obişnuită. Întâlnise o fată în timpul unei călătorii spre sud pentru a cumpăra ceai. Fata părea tare nefericită şi îi spuse că tatăl ei murise şi ea nu avea bani de înmormântare. Lui Chen i s-a făcut milă de necazul fetei şi i-a dat bani. A mers până într-acolo încât a avut grijă chiar şi de vecinii acesteia, care o ajutau şi o găzduiau.
Trei ani după aceea, într-o primăvară, când Chen a revenit în sud, un hangiu i-a transmis un pachet de ceai din partea fetei pe care o ajutase. Chen nu deschisese pachetul până în ziua întâlnirii cu maestrul ceaiului, aşa că nu cunoştea fineţea ceaiului din plic.
Auzind povestea, maestrul ceaiului a întrebat: „Bun, dar de ce avea în mână iasomie?” În mod firesc, nimeni dintre cei de faţă nu i-a putut răspunde. Dar când cei doi au turnat din nou ceai în ceşcuţe, fata cu iasomie în mână reapăru. Sorbind din ceai, Chen înţelese brusc: “pentru că iasomia este un sfat din partea zânei ceaiului, care ne sugerează să amestecăm frunzele de ceai cu florile de iasomie”.
Începând de atunci, amestecul de ceai cu flori de iasomie a devenit un obicei.
Sursa: Epoch Times
