Următorul post ortodox este și ultimul din acest an calendaristic. Potrivit calendarului ortodox 2018, Postul Nașterii Domnului (Postul Crăciunului) va începe anul acesta pe 14 noiembrie și se va încheia în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. Postul Nașterii Mântuitorului sau Postul Crăciunului, așa cum este cunoscut de toți credincioșii, este ținut cu strictețe de credincioși în întreaga lume. Prin intermediul acestui post, Dumnezeu dă putința curățării trupești și sufletești.
Origini și durată
Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului, precum și celelate posturi rânduite în Biserică, oferă creștinilor posibilitatea curățirii duhovnicești. Părintele Arsenie Boca spunea că postim, în primul rând, pentru că și Iisus a postit și este pildă de viață pentru noi. După exemplul Vechiului Testament, înainte de a-și începe activitatea, Mântuitorul Hristos s-a retras în pustie unde a postit 40 de zile și 40 de nopți (Matei IV, 2; Luca IV, 2), sancționând astfel postul prin însuși exemplul Său și desăvârșindu-l prin arătarea sensului său adevărat, ca și a modului în care trebuie să fie practicat (Matei VI, 16-18).
Cele mai vechi mărturii cu privire la acest post le avem din veacurile IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Romei, Leon cel Mare. Dacă la început durata lui nu era pretutindeni la fel, la același sinod din Constantinopol de la 1166, ținut sub patriarhul Luca Hrisoverghi, durata lui s-a stabilit la 40 de zile, anume de la 15 noiembrie până la 25 decembrie. Ultima lui zi, adică 24 decembrie, este zi de Ajun (Ajunul Crăciunului).
Semnificații ale Postului
Păstrându-și sensul adevărat, postul este un mijloc de stăpânire și înfrânare a poftelor, de întărire a voinței, de înălțare a sufletului către Dumnezeu, de sporire în virtute, de detașare a creștinului de orice pofte și plăceri senzuale. Adevăratul post este, deci, acela care îmbină în mod fericit cele două aspecte ale lui: aspectul trupesc și aspectul sufletesc, așadar când reținerea de la bucate este împreună cu reținerea de la păcate și cu efortul continuu spre virtute și progres duhovnicesc.
„Postul cel adevărat – spune Sfântul Vasile cel Mare – constă în reținerea de la cele rele. Dezleagă toată legătura nedreptății, iartă aproapelui tău vătămările, dăruiește lui datoriile. Tu nu mănânci carne, dar mănânci pe fratele tău. Tu te reții din vin, dar nu înfrânezi zburdările trupului. Tu nu mănânci până seara, dar petreci ziua cu procese.” (Despre post, 10).
De aceea postul are un înalt sens religios, el este un act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertfă benevolă din partea creștinului, o renunțare de bunăvoie la ceea ce nu ne-a fost oprit, din dragoste și pentru cinstirea lui Dumnezeu, în scopul propriei noastre desăvârșiri morale.
În privința severității lui, Postul Nașterii Domnului este mai puțin sever, în el acordându-se de mai multe ori dezlegare la untdelemn, vin și pește. El este mai ușor decât Postul Paștelui, deoarece se mănâncă pește în toate zilele de sâmbătă și duminică, precum și la sărbătorile religioase. În acest post se obișnuiește ca toți credincioșii să postească de carne, brânză și ouă, în timp ce lunea, miercurea și vinerea se consumă mâncare fără ulei și fără vin, decât dacă se sărbătorește vreun sfânt mare menționat în calendar cu cruce roșie. În zilele de marți și joi se face dezlegare la untdelemn și vin.
Ultima zi a Postului Nașterii Domnului, 24 decembrie, numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: nu se mănâncă nimic până după-amiază, iar în alte zone, se mănâncă doar la răsăritul Luceafărului de seară, care aduce aminte de steaua ce a vestit magilor nașterea Domnului.
În ziua de Ajun se mănâncă abia spre seară și doar grâu fiert îndulcit cu miere, covrig, turte din făină, poame, deoarece cu semințe a ajunat și Daniil Proorocul. De Crăciun, indiferent de ziua în care cade, se mănâncă de dulce.
Tradiții și obiceiuri
Postul Crăciunului este prilej de magie pentru fetele nemăritate, care încă nu și-au găsit ursitul. Acestea trebuie să adune câte o surcină în fiecare zi a postului, iar în Ajunul Crăciunului vor fierbe crupe fără sare, pe care apoi le vor pune pe masă, pentru ca seara, venind umbra ursitului lor pe cahlă, să aibă ce ospăta.
În unele zone, există obiceiul ”bătutul pernelor”: fetele nemăritate încearcă astfel să-și îmblânzească soarta și să-și găsească pețitori.
O altă superstiție spune că după Lăsatul Secului oalele în casă să se așeze cu gura în jos, pentru a alunga paguba sau boala.
Vremea din Postul Crăciunului este, spun bătrânii, un indiciu pentru cum va fi vremea în primăvara următoare: dacă vremea nu este prea aspră, se spune că primăvara va aduce multe ploi.
Este o vreme și a prezicerilor: dacă pieptul găinii fripte pentru masă este gras, iarna va fi grea, viscolită și geroasă, iar dacă este lipsită de grăsime, vine iarnă blândă și o vară rodnică.
Pe 21 noiembrie, când se sărbătorește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, se spune că ”se deschide cerul, vorbesc vitele, le aud cei neprihăniți”. Dacă în această zi este senin, soare, se spune că vara va fi secetoasă, iar dacă ninge, iarna va fi grea. Tot în această zi, se dă de pomană pentru cei înnecați, iar pentru cei care au murit fără lumină, se arde câte o lumânare.
Pe 29 noiembrie, în ajunul Sfântului Andrei sau ”Noaptea Strigoilor”, ușile și ferestrele se ung cu usturoi, deoarece ”încep să lucreze fermecătoarele” și se apără vitele cu mac și sare, nu se mătură de teama lupilor și se fac ”vrăji de aflarea ursitei, de noroc, de dragoste”. Se mai spune că dacă este lună plină și cer senin, iarna va fi călduroasă, iar dacă sunt nori, zăpadă sau ploaie, zăpezile vor fi mari.
Pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, se mănâncă bucate cu usturoi, nu se piaptănă, nu se pronunţă numele lupului, nu se împrumută din casă, fetele fac vrăji de dragoste, se fac vrăji de întors pentru obiectele furate, pierdute, se pune o crenguţă de măr în apă, iar dacă aceasta înfloreşte de Sfântul Vasile, anul viitor va fi roditor.
Pe 4 decembrie, de Sfânta Varvara, nu se lucrează în mină, nu se folosesc lucruri negre ca să nu facă grânele tăciune, femeile nu ţes, nu cos, nu opăresc rufe ca să nu se taie şi să nu se îmbolnăvească copiii, nu se mănâncă porumb copt, fasole şi dovleac ca să nu se facă bube, copiilor li se fac cruci pe frunte şi mâini cu miere şi dovleac să-i apere de vărsat, se fac azime cu miere care se dau de pomană, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă şi se spune că, dacă înfloresc până la Florii, va fi an mănos.
Pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, considerat protector al copiilor, femeilor și corăbierilor, apărător de rele și făcător de minuni, se spune că dacă nu a nins, va fi iarnă grea și lungă. Copiii primesc încălțări de iarnă, iar în satele Mărginimii Sibiului, se formează Ceata Junilor care își caută gazdă și începe repetarea colinzilor pentru Crăciun.
Pe 20 decembrie, de Ignat, nu se mai spală rufe până după Bobotează şi nu se mai toarce, se taie porcii şi se spune că vederea sângelui apără de boli, aduce noroc.
Pe 24 decembrie, în Ajun de Crăciun, se începe orice lucru, pentru a avea spor la el peste an, nu se dă din casă, se mătură și nu se scoate gunoiul ca să nu se ducă norocul.
Dezlegarea la pește
În fiecare sâmbătă și duminică, până în data de 20 decembrie, se dezleagă la pește și vin. Se mai dezleagă la pește în zilele de luni, marți și joi numai la proslăvirea uni sfânt ”cu doxologie mare”, adică atunci când la slujba utreniei se rânduiește cântarea polieleului, citirea evangheliei, iar în final, slavoslovia mare.
Credincioșii vor identifica zilele cu dezlegare prin semnul †) din calendar. Dacă sunt sărbători cu ținere, semnele se vor scrie cu roșu, iar de vor fi zile lucrătoare, cu negru. În cazul în care respectivele sărbători ale sfinților ”cu doxologie mare” vor cădea miercurea sau vinerea, nu se dezleagă la pește, ci doar la untdelemn și un pahar cu vin. Dacă va cădea sărbătoarea unui sfânt cu priveghere, atunci chiar și în aceste zile se face dezlegare la pește, îndeosebi acolo unde se serbează hramul bisericii. Deci prin decizia luată de Sfânta noastră Biserică, datele în care se consumă pește au marcat un semn grafic distinct: un pește.
Bineînțeles însă că la reținerea de la bucate, consideră preoții, trebuie adăugată o continuă străduință de dominare a poftelor și a patimilor, de o curățire a gândurilor și simțirii, așadar de o disciplinare a vieții sub toate aspectele ei. Dar, înainte de toate, în Post, să nu uităm a încerca să ne hrănim mai mult cu Dumnezeu.
Un material de Elena GODZIN
