„Ana de hârtie” de Crista Bilciu, a doua premieră din această stagiune de la Teatrul Național Iași (TNI). Cunoscuta actriță Ada Lupu interpretează rolul unei adolescente de 16 ani ce suferă de o formă galopantă de anorexie. În scurt timp, personajul central înțelege că însăși viața ei este „o foaie albă de hârtie”, în spatele căreia se ascunde adevărata identitate a autoarei. Piesa este destinată, în primul rând, tinerilor care se confruntă cu problema căutării de sine, dar și părinților acestora, pentru a-și înțelege copiii și a reface/restabili un anume gen de relații.
„Ana de hârtie” este cea de-a doua premieră pe care Teatrul Național ”Vasile Alecsandri” din Iași o propune publicului în această stagiune. Un spectacol de Crista Bilciu, programat pe 28-29 octombrie, începând cu ora 19.30. Cristina Bilciu, regizor de teatru și scriitoare, propune un text și un spectacol plin de emoție, care provoacă prin tema abordată: căutarea identității la vârsta adolescenței.
La conferința de presă, care a anticipat punerea în scenă a pesei „Ana de hârtie” de Crista Bilciu, au fost invitați autoarea și actorii piesei de teatru: Ada Lupu, Diana Chirilă, Oana Sandu, Dumintru Năstrușnicu, Dumitru Georgescu. Întâlnirea cu presa s-a desfășurat într-o atmosferă intimă și reconfortantă. S-a băut cafea, s-a discutat despre imaginea unei femei preocupată de felul cum arată, despre anorexie și efectele ei, și nu în ultimul rând, despre mesajul piesei: căutarea de sine.
Actorii au fost puși în situația de a dialoga cu presa (devenită automat și publicul piesei, prin distribuirea de invitații celor prezenți în sală) într-un altfel de spectacol: cel al rolurilor spontane, ne-învățate, ne-repetate, când feedback-ul este momentan în stare pură. Ca și într-o oricare piesă de teatru, s-au trăit stări de suspans, doar că de data aceasta de către actori. „Lupta zilnică a identității cu imaginea” a creat chipuri proaspete, pentru că ceea ce se întâmpla sub ochii noștri era un soi de spectacol despre piesa care urma să fie jucată.
Am rămas copleșiți de sinceritatea și dezinvoltura cu care autoarea piesei„Ana de hârtie”, Crista Bilciu, ne-a destăinuit povestea vieții sale spirituale, afirmând că de fapt „o parte din textul acesta este trăit de mine, cealaltă este simțit de mine”. Periplul „construirii” Anei a fost destul de greu, pentru că autoarea și-a încropit eroina din mai multe experiențe emoționale. „Ana de hârtie” nu se luptă de fapt cu kilogramele, ci „învață să se rescrie pe sine” din experiențele ce au marcat-o negativ în viața reală (cum ar fi, de exemplu, boala tatălui).
„De ce am scris acest text? Toată viața am ținut cură de slăbire. Primul lucru pe care îl învață o fetiță este că valoarea unei femei e asociată cu înfățișarea ei. Ne-am obișnuit ca discuțiile despre femeile care au realizări importante în știință, cultură sau artă să înceapă cu dezbaterea gradului lor de atractivitate, în timp ce un bărbat e judecat mereu după caracter și fapte. Am vrut, prin acest text, să explorez lupta zilnică a identității cu imaginea. Echilibrul fragil dintre căutarea/acceptarea de sine și acceptarea de către ceilalți” , crede Crista Bilciu.
Frica care o însoțește mereu: „Va reuși să devină o Ană nouă, fără silă și fără durere?”, este problema cu care se confruntă majoritatea tinerilor de azi. Neșansele, căderile, dezamăgirile, frustrările au făcut ca viața emoțională a generației tinere din veacul nostru să fie tot mai labilă. Iată de ce e binevenită o piesă, s-ar părea, cu un subiect banal: cum mă descurc cu kilogramele în plus și cu teama de prejudecăți?
„Pentru mine, povestea Anei de hârtie nu se limitează la lupta unei adolescente cu anorexia, ci izvorăște dintr-o căutare estetică, parte integrantă a unei etape de maturizare. Ana se analizează, se descoperă și se modelează pe sine, păstrând, în permanență, imaginea unei variante ideale a propriei persoane, de care se atașează și pe care încearcă să o materializeze.
E ca un drum inițiatic, pe parcursul căruia personajul este ajutat să înțeleagă că traseul pornește dinspre interior către exterior, și nu invers.
Cred că obsesia frumuseții și preocuparea pentru imagine constituie subiecte care nu sunt străine societății actuale, iar spectacolul nostru poate găsi ecouri în spectatori, care, asemeni personajului Ana, sunt liberi să vadă în funcție de cum privesc”, a menționat Ada Lupu, despre întâlnirea cu personajul său.
Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 14 ani. Următoarele reprezentații sunt programate pe 2 și 26 noiembrie a.c., de la 19.30, la Uzina cu Teatru.
Un reportaj de Elena GODZIN
Imagine: Răzvan CRIHAN
