S-au scurs câteva decenii de când o descoperire arheologică pe teritoriul Botoșanilor făcea înconjurul țării și nu numai, potrivit botosaneanul.ro.
Este vorba despre cercetările care au avut loc între anii 1983 – 1988 în necropola de tip Sântana de Mureş – Černjachov de la Mihălăşeni, județul Botoșani.
Aici, arheologii scoteau la lumină, la vremea aceea, nu mai puțin de 520 de morminte de înhumație și incineraţie, datând din secolele IV-V d. Chr. Asupra scheletelor dezgropate a fost realizat un studiu antropologic, paleodemografic şi paleopatologic de către un colectiv de la Secţia de Antropologie a Filialei Iaşi a Academiei Române, condus atunci, potrivit arheologului botoșănean Octavian-Liviu Șovan, de către cercetătorul Dan Botezatu.
”Acest studiu a permis şi identificarea unor aspecte paleopatologice, precum anomalii şi dispoziţii rare, osteopatii, odontopatii, dar şi a unor practici paramedicale în premieră pe teritoriul României”, a consemnat dr. Octavian-Liviu Șovan.
Mai exact, specifică arheologul botoșănean, este vorba de identificarea unui schelet al cărui craniu neural prezenta o pierdere de substanţă osoasă în urma unei operaţii de trepanare.
Scheletul respectiv provenea din mormântul 215, descoperit la adâncimea de 1.30 m, cu orientarea N-S, într-o groapă de formă rectangulară cu colţuri rotunjite.
Surpriza și mai mare consta în faptul că scheletul, care era întins pe spate cu mâinile pe lângă corp, a aparţinut unei persoane de sex feminin, în vârstă de 10-11 ani.
Potrivit literaturii de specialitate, medicina preistorică include perioada din istoria medicinei anterioară inventării scrisului. Așadar, în lipsa izvoarelor scrise, medicina preistorică se bazează pe paleopatologie, adică urmele unor procese patologice, precum și încercările de tratare și vindecare conservate pe scheletele vechi.
Numeroase studii au fost realizate, în domeniul paleopatologiei, pentru a stabili când și, mai ales, cum s-au desfășurat primele acte chirurgicale.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că cea mai veche formă de chirurgie atestată arheologic este trepanarea.
Mai exact, operația consta în perforarea craniului în scopul îndepărtării unei porțiuni de os cranian. În acest fel se reușea o reducere a hipertensiunii craniene, pacienții fiind, de cele mai multe ori, persoane cu tulburări psihice (este amintită deseori epilepsia) sau cele care au suferit fracturi craniene.
