Anamaria Holotă este o tânără de 20 de ani, studentă la Facultatea de Relații Economice Internaționale, Academia de Studii Economice din București, în anul II, pe care am cunoscut-o acum doi ani la Creatori de Viitor, unde era, bineînțeles, voluntară.
Î: Cine este Anamaria Holotă?
R: Anamaria Holotă este:
-studentă pasionată în anul II la Facultatea de Relații Economice Internaționale, la ASE;
-cetățean implicat și responsabil care încearcă să-i convingă pe ceilalți să se alăture;
-tânără care vrea să își facă vocea ascultată, care are aspirații și cauze în care crede și pentru care luptă.
Î: Cum a început totul? Ce te-a făcut să faci un pas înainte, să ieși din mulțime?
R: Am avut norocul să cresc înconjurată de modele și să fiu motivată de acasă. Am fost un copil foarte activ, am făcut cursuri de teatru 7 ani, jurnalism încă vreo 3 și nu prea îmi amintesc că aveam timp liber. Eram mereu de la repetiție la spectacol, acasă la teme și la școală iarăși. M-am obișnuit cu stilul ăsta agitat și plin de viață. După examenul din clasa a VIII-a și după ce rămăsesem fără preocupări, neobișnuită fiind să stau degeaba, am decis că trebuie să încep să fac voluntariat. Așa am simțit. N-am crezut niciodată în puterea miraculoasă a adeverințelor sau a diplomelor de voluntariat. Mi-am dorit să simt că am o contribuție, mi-am dorit să învăț și altceva și să îmi descopăr calea. Am început la Asociația Sens Civic din Piatra Neamț. A fost dragoste la prima vedere, mi-a plăcut să îmi asum responsabilități, am învățat să scriu proiecte, am învățat să coordonez echipe, să țin gestiunea, să atrag sponsori. De acolo drumul a fost destul de lin, oportunitățile veneau la mine fără să le caut.
Î: Care au fost cele mai mari provocări la care a trebuit să faci față de-a lungul timpului în proiectele din care ai făcut parte?
R: Cred că principalele două provocări au fost banii și oamenii. Banii, pentru că niciodată în mediul ONG nu sunt suficienți, în comparație cu nevoile sectorului. Mereu te gândești că ai putea face puțin mai bine pentru participanți cu câteva sute de lei în plus sau că ai putea avea încă cinci beneficiari, dacă atrăgeai încă un sponsor.
Oamenii, pentru că atunci când ai 17 ani și încerci să atragi parteneri, să finalizezi discuții, să atragi sprijinul instituțiilor publice sau să reprezinți în general asociația în contexte mai formale, ești discreditat. Se invocă lipsa de expertiză, lipsa de experiență sau, pur și simplu, se iau decizii fără tine atunci când poate ai avea un cuvânt de spus. Să înveți să te impui fără să fii impertinent este o lecție pe care orice tânăr o învață, de voie sau de nevoie, mai devreme sau mai târziu.
Î: Cum ai descrie prima ta experiență de voluntariat?
R: Cred că prima experiență a fost să ajut la organizarea unor ateliere pentru tinerii liceeni. A fost solicitant și plin de învățături procesul, ştiu că am plecat acasă cu bucurie și cu dorința să mă întorc a doua zi. M-am entuziasmat pentru tot și, mai ales, pentru oamenii drăguți care voiau să mă învețe.
Î: Povestește-ne despre proiectele în care ești implicată în prezent.
R: Din februarie 2019, am devenit Young Multiplier în programul inițiat de Comisia Europeană. Scopul proiectului este constituirea unei rețele de intermediari din toate statele membre, care mediază legătura tinerilor cu instituțiile europene și le pot transmite informații despre valorile europene, respectiv despre cetățenia europeană. Desigur, prima noastră campanie s-a axat mult pe alegerile europarlamentare din 26 mai. În zona București-Ilfov activez alături de colega mea, Ingrid Schultz. Am încercat să ajungem la cât mai mulți tineri din mediul rural și urban. Nu ne oprim la alegeri, e un plan de lungă durată. Integrarea europeană nu se realizează fără cetățeni care înțeleg și îmbrățișează procesul. Mai ales când vorbim despre tinerii de azi, care vor trăi în Europa de mâine. Desigur, pe lânga asta, răspund afirmativ oricând mi se solicită implicarea în alte proiecte ca trainer, speaker sau facilitator.
Î: Care crezi că este cea mai importantă calitate a ta, dobândită în urma voluntariatului?
R: Empatia. Am învățat să aleg să fiu acolo unde este cea mai mare nevoie de mine. Am învățat să fac totul cu iubire, nu pentru că trebuie.
