Primarul comunei Galații Bistriței, Vasile Găurean, a relatat „experiența” sa în lupta cu virusul ucigaș, experiență amară, așa cum o descrie edilul.
„Am trecut printr-o experiență amară de tot. Am fost pur și simplu mort. Din sicriu am înviat. Nu e o glumă. Virusul ăsta e foarte periculos și atacă organismele în diferite moduri. De exemplu, unul care mai are și alte boli, ca mine, suferind de diabet, este atacat. Mi-a mâncat aerul, oxigenul din plămâni. N-am mai avut aer la un moment dat…. Nu am putut să suport deloc, deloc masca cea mare. Cum mi-o punea, mă sufocam și nu mai trebuia mult să… nu știu, că dacă mă intuba, eram dus. Eram mort. O asistentă, săraca, a stat cu mine toată noaptea și am rugat-o: te implor, nu-mi lăsa masca că mor acum. Te implor, lasă-mă 10 minute, ia-mi-o 5 minute, și iar, și în momentul în care îmi lăsa masca, creștea valoarea de oxigen la 90-91 și tot așa. După, am stat trei zile cu masca aia mică și pe urmă, când, cât de cât s-a ameliorat situația, m-au dus la interne și acolo mi-au dat într-una oxigenul.
În cursul zilei de ieri m-au externat, acum sunt acasă în pat, dar sunt foarte, foarte slăbit. Nici n-am putut mânca, nici n-am putut vorbi. Am văzut iadul. Cam așa arată iadul. Infernul ăla, să stai acolo, în fața mea a murit o doamnă, dincolo altul intubat… În momentele alea, simți că te stingi, că te duci. La primele simptome tușeam și simțeam că îmi sar plămânii din piept afară. Am stat trei săptămâni internat.
Nu e glumă, e foarte periculos, recomand tuturor să respecte [regulile, n.r.] pentru că de asta sunt în țara asta legi, ordine. Nu sunt făcute aiurea, trebuie respectate de toată lumea. Dacă zice să porți masca și noaptea când dormi, să dormi cu ea, să nu ți se întâmple nimic.” mărturisește Vasile Găurean, primarul comunei Galații Bistriței.
Acesta a mărturisit că este în viață doar datorită medicilor, asistentelor și infirmierelor care, conform spuselor primarului, au muncit încontinuu pentru a trata pacienții afectați de noul Coronavirus alături de care a fost internat.
