Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, este sărbătorit la 23 aprilie. Numele său provine din greacă (Gheorghios) şi înseamnă agricultor. Iată ce tradiţii se leagă de această sărbătoare.
În această zi, gospodarii dau foc gunoaielor şi vechiturilor, iar cenuşa rămasă, după ce totul a ars, se amestecă foarte bine cu untură. Cu acest amestec se ung uşile grajdurilor pentru a îndepărta spiritele rele, care vin în această noapte şi intră în adăpostul animalelor să fure sporul casei: laptele şi ouăle.
În această zi, oamenii se cântăresc. Prin acest ritual, ei sunt convinşi că vor fi sprinteni până la anul, când ritualul se înnoieşte tot în ziua de Sfântul Gheorghe.
Fetele, care vor să fie iubite şi să se căsătorească cu sufletul pereche, trebuie să semene în acestă zi busuioc. Când busuiocul a înflorit, ele îl poartă în păr sau îl usucă şi îl poartă în poşetă, dăruid o crenguţă persoanei pe care o iubesc.
Pentru a alunga energiile negative din jurul lor, în zorii praznicului, în multe zone din ţară, gospodarii obişnuiesc să scoată apă din fântâna casei, să-şi spele faţa mai întâi cu această apă numită în popor “apă neîncepută”.
În mediul rural se mai păstrează obiceiul de a împodobi cofele de muls lapte cu multă verdeaţă. Cofele astfel împodobite şi umplute cu apă se pun în faţa casei, dis de dimineaţă pentru a fi întâmpinate de San George (denumirea populară a Mucenicului Gheorghe). După ora prânzului, apa şi verdeaţa cu care au fost împodobite cofele se adaugă în hrana vitelor. Se crede că astfel laptele nu mai este furat de “spiritele rele”.
