Cei mai mulți dintre noi am auzit avertismentul prezicătorului către Iulius Cezar în piesa cu același nume a lui William Shakespeare: „Feriți-vă de Idele lui Marte”.
Cuvintele lui Shakespeare nu numai că au rămas, dar au marcat fraza – și data, 15 martie – cu o conotație întunecată și mohorâtă. Este posibil ca mulți oameni care folosesc expresia astăzi să nu cunoască adevărata origine.
Ideile se refereau pur și simplu la prima lună plină a unei luni date, care de obicei se încadra între 13 și 15.
Idele lui Marte (în latină Idus Martiae, în latina târzie: Idus Martii) este o zi din calendarul roman care corespunde cu 15 martie.
A fost marcată de câteva sărbători religioase și reprezenta pentru romani ultima zi de plătit datoriile.
În anul 44 î.Hr. a devenit celebră după asasinarea lui Iulius Cezar. Moartea lui Cezar a făcut din Idele lui Marte un punct de cotitură în istoria romană, fiind unul dintre evenimentele care a marcat tranziția de la Republică la Imperiu.
În vremurile moderne, Idele lui Marte este cel mai bine cunoscut ca fiind data la care Iulius Cezar a fost asasinat în anul 44 î.Hr. Cezar a fost înjunghiat mortal în timpul unei întruniri a Senatului.
În jur de 60 de conspiratori, conduși de Brutus și Cassius, au fost implicați. Conform lui Plutarh, un profet a avertizat că i se va întâmpla un rău lui Cezar până de Idele lui Marte.
În drum spre Teatrul lui Pompei, unde urma să fie asasinat, Cezar a trecut pe lângă profet și a glumit, „A sosit Idele lui Marte”, sugerând că profeția nu s-a împlinit, la care profetul a răspuns „Da, Cezare; dar nu s-a încheiat încă.”
