La Praid se scot mai mulți bani într-o zi decât la Cacica în 6 ani. Salina de la Târgu Ocna se zbate în van. Micii comercianți sunt un indicator al administrării banilor de către stat.
Boala sau doar simpla teamă de vreo afecțiune i-a trimis pe ieșeni spre aerul plin de aerosoli al salinelor naturale sau artificiale. În aproape fiecare cartier al Iașului se găsește măcar câte un centru cu sare de Himalaya și, la câteva ore de mers cu mașina, se află ocnele românești naturale, cu tradiție de sute de ani în tratarea unor boli.
În relativa apropiere a Iașului sunt trei saline. Două aparțin geografic de Moldova, cea de-a treia e în „maghiarime”, lângă Sovata. Cacica, Târgu Ocna și Praid sunt administrate de Societatea Națională a Sării, toate funcționează atât pe zona de extracție cât și pe cea de turism, dar ofertele pentru vizitatori sunt diferite. În consecință, banii din turism sunt câștigați doar de zonele în care s-a investit. Cea mai apropiată salină de Iași este Cacica. Drumul cu mașina trece prin Pașcani, apoi pe E85 până la Spătărești de unde spre merge spre Gura Humorului. Apoi se urmează drumul spre Suceava și, după circa 20 de kilometri, se intră în Cacica.
Salina Cacica
Speli hainele după o vizită la Cacica
Deși sare se extrage de la Cacica din vremuri preistorice, abia în 1791, sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar, s-a săpat primul puț. Au lucrat polonezi și ruteni iar numele originar Kaczka înseamnă „rață”. Salina de la Cacica este mai mult mină decât salină, turiștii fiind nevoiți să coboare și să urce circa 190 de trepte. Mirosul de petrol este pătrunzător și se îmbibă în haine iar umiditatea este ridicată. Treptele sunt umede, așa că este indicată încălțăminte adecvată, iar temperatura este de 14 grade Celsius. Cel mai „de jos” obiectiv este terenul de sport. Tot acolo sunt și toaletele.
Salina Cacica
Cacica, cenușăreasa sărată
Aerosolii salini cu efecte terapeutice sunt apreciați, dar salina Cacica nu se bucură de dotările care ar putea aduce aflux de turiști. Accesul anevoios pe treptele umede din lemn și lipsa zonelor de recreere și relaxare din interior fac salina aproape nefrecventabilă.Un studiu de prefezabilitate din 2009 privind amenajarea și reamenajarea turistică a salinelor Cacica, Praid și Slănic Prahova oferă date relevante privind exploatarea salinei de la Cacica. În 2008, de exemplu, salina Cacica fusese vizitată de 65.000 de oameni, la Târgu Ocna erau 108.000 de vizitatori în timp ce la Praid se înregistraseră 430.000. Din cei 65.000 de vizitatori ai salinei Cacica, circa 10.000 erau străini. „În localitatea Cacica nu există structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare clasificate, turiștii cazându-se în unele pensiuni turistice neomologate sau în locuințe particulare, la cetățeni”, se arată în document.
Decalajul crește de la an la an
Prețul unui bilet întreg de intrare la Cacica este de 10 lei și, în lipsa unor date recente, se poate face o comparație la nivel de încasări cu salina Praid pe datele din 2008. Cei 65.000 de vizitatori au adus la Cacica un maximum de 650.000 de lei, dar trebuie precizat faptul că elevii și grupurile de turiști beneficiază de reducerea tarifului la jumătate. Așadar, o estimare pertinentă duce la un nivel al încasărilor de circa 500.000 lei pe an. Pentru comparație, Praid taxează turiștii cu 30 lei prețul întreg și cu 20 lei elevii și grupurile. Așadar, cei 430.000 de vizitatori de la Praid au generat cel puțin 8,6 milioane de lei în 2008.
La Praid se fac bani
Salina de la Praid se află lângă Sovata, în Harghita. Accesul se face prin Cheile Bicazului și Gheorghieni iar lângă salină sunt multe hoteluri și parcări. În mină se intră doar cu autobuzul iar frecvența de circulație este de 15 minute. Potrivit angajaților de la casa de bilete a salinei, sunt transportați între 50 și 100 de turiști la fiecare 15 minute, indiferent de anotimp. Un calcul scurt arată că minimum 200 de oameni coboară în salină la fiecare oră, ceea ce înseamnă între 4.000 și 6.000 lei încasați. La un minimum de 6 ore, salina produce doar din bilete între 24.000 și 36.000 lei. La acești bani se adaugă sumele obținute din vânzarea de suveniruri și din închirierea spațiilor din salină. Activitatea de tratament se desfășoară într-un singur schimb cu durata de 6 – 8 ore/zi dar în perioada 15 iunie – 15 septembrie se lucrează cu program prelungit, de 10 ore/zi, pentru a face față fluxului mare de turiști.
Praid face într-o lună cât Cacica în 6 ani!
Doar în luna iulie 2009 salina de la Praid înregistra oficial 52.000 de turiști și 47.600 oameni veniți la tratament iar în august erau deja 76.500 de turiști și 61.300 de pacienți. Transpus în bani, în august salina Praid a încasat 1.839.000 lei doar de la turiști, la care se adaugă peste 1 milion de lei de la oamenii veniți la tratament. Așadar, aproape 3 milioane de lei într-o singură lună. Reamintim faptul că în 2008 la Cacica au fost 65.000 de vizitatori tot anul, adică atâția cât a primit Praid într-o singură lună doar pentru tratament. Cei 65.000 de vizitatori din salina Moldovei au plătit circa 500.000 lei. Pentru asta, la Praid au fost amenajate locuri de joacă pentru copii, locuri de odihnă pentru adulți, spații dotate cu mese pentru tenis, un punct sanitar, mai multe cafenele, un restaurant și o capelă în care se organizează slujbe religioase. În incinta salinei este amenajat și un parc de aventură, cu tiroliene, pentru copii și adolescenți. Toate acestea atrag turiștii dar se constituie și în sursă de venit pentru salină, prin plata unor chirii.
La Târgu Ocna se încearcă zadarnic
Cea de-a treia salină aproape de Iași este Târgu Ocna. Aflat pe drumul Onești – Miercurea Ciuc, micul oraș moldovenesc este accesibil pe ruta Bacău – Onești sau Bacău – Moinești. Accesul la salina de la Tg. Ocna este dificil din cauza unei porțiuni de vreo 500 metri de drum neîngrijit. Parcările din zona accesului în salină sunt subdimensionate iar accesul în mină se face, ca și la Praid, doar cu autobuzul. Salina de la Târgu Ocna se află în regim de program de iarnă, ultima intrare fiind programată la ora 14. În interior se află un magazin cu suveniruri, o cafenea, spații de joacă pentru copii, o fântână arteziană și un spațiu de închiriat vehicule cu pedale pentru copii. Tot în salină se află și sala de spectacole Florin Piersic.
Vecinătatea aduce bani
Deși salina de la Târgu Ocna dispune de amenajări interioare, numărul de turiști este de 4-5 ori mai mic decât la Praid. Estimările actuale indică circa 165.000 de turiști anual, în condițiile în care Praid se apropia de 600.000 la nivelul anului 2009. Prețul unui bilet de intrare este de 20 de lei, ceea ce aduce în bugetul societății un maximum de 3.300.000 lei pe an. Comparativ, această sumă este încasată de Praid în cel mult o lună și jumătate. Diferențele uriașe între cele trei saline sunt explicate în același studiu din 2009. Salina de la Praid este favorizată atât de investițiile făcute de Societatea Națională a Sării, cât și de vecinătatea cu stațiunea Sovata. Potrivit studiului, majoritatea turiștilor ajunși în stațiunea din Harghita pentru relaxare sau tratament și-au rezervat măcar o zi pentru a coborî în salina de la Praid.
Micii întreprinzători prosperă acolo unde sunt turiști
Banii încasați de Societatea Națională a Sării ar putea fi irelevanți pentru turistul ieșean dornic de aerosoli salini sau pur și simplu curios. Aceste date, însă, ilustrează un alt fenomen economic aflat în strânsă legătură cu ceea ce ăși dorește un turist: calitatea serviciilor. Afluxul de turiști dezvoltă industria hotelieră, dar și pe cea a suvenirurilor. Dacă de la Cacica se pot cumpăra cărți poștale ilustrate, de la Târgu Ocna turiștii pot cumpăra lămpi de sare produse cu sare din mină. La Praid oferta este cu mult mai diversificată, fiind oferite diverse tipuri de sare de baie, săpun de sare sau pipe cu sare pentru bolnavii de astm. Toate acestea sunt create de întreprinzători locali iar existența micilor firme este legată de afluxul de turiști din salină.
Ce este haloterapia sau salinoterapia
Haloterapia sau salinoterapia sunt terapii care se practică din timpurile străvechi, oamenii simțind mod empiric efectul aerosolilor. Haloterapia (hals = sare în limba greacă) s-a dezvoltat începând cu anii 80 și se bazează pe crearea în mod artificial a condițiilor din saline în vederea tratării afecțiunilor pulmonare. Prima salină artificială a fost amenajată în Sankt Petersburg (Rusia).
