Era odată un evreu care a muncit toata viața și a economisit toți banii. Și era foarte zgârcit când venea vorba de banii lui. Chiar înainte să moară i-a spus soției:
– Când voi muri, vreau să pui toți banii mei in sicriu cu mine. Vreau să iau banii în viața de veci cu mine.
Și a pus-o pe soție să îi promită din toata inima că, atunci când va muri, ea va pune toți banii in sicriu cu el. Și a murit. Era întins în sicriu, soția stătea alături, îmbrăcată în negru, iar prietena ei stătea lângă ea. Când s-a terminat ceremonia și groparii se pregăteau să închidă sicriul, soția spuse:
– Stați un moment! Avea o cutie mică de metal cu ea. S-a apropiat cu cutia și a pus-o în sicriu. Apoi groparii au închis sicriul si l-au coborât în groapă. Prietena ei spuse:
– Dragă, știu că nu ești atât de nebună încât să pui toți banii acolo împreună cu soțul tău. Soția loială răspunse:
– Ascultă, sunt creștină. Nu pot să îmi retrag cuvântul. I-am promis că voi pune banii aceia în sicriu cu el.
– Vrei să spui că ai pus toți banii aceia in sicriul lui?!
– Sigur că da, răspunse nevasta. I-am strâns pe toți, i-am pus in contul meu și i-am scris un cec. Dacă poate să-l încaseze, atunci ii poate cheltui..
