Lăsatul Secului reprezintă o sărbătoare care marchează ultima zi când se mai poate manca de dulce, înainte de începerea postului.
În trecut, Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului era o sărbătoare respectată cu sfințenie. În Bucovina se spunea că „cine lucrează în această zi îl prind frigurile tot anul”, respectiv că „e rău de bătut piatra peste holde”.
Credincioșii nu uită că ziua de Lăsatul Secului este una dedicată pomenirii celor adormiți. Se pregătesc mâncăruri de dat de pomană: plăcinte cu mălai în frunze de varză, tăiței cu nucă sau cu mac, poame coapte.
Resturile de la cină de lăsată secului sunt strânse în fața de masă și aruncate cu fața la răsărit, păsărilor cerului, în prima zi a Postului Crăciunului. Se spune că nu e bine să arunci resturile de la masa de Lasatul Secului decât spre Răsărit, altfel păsările vor ciuguli toată recolta de boabe. Pentru a fi feriţi de pagube, gospodinele trebuie să aşeze oalele cu gura-n jos.
Postul Crăciunului, al doilea ca importanță după Postul Paștelui, începe pe 14 noiembrie şi se încheie pe 24 decembrie.
