Timp de mai multe decenii, povestea prințesei Anastasia a fost învăluită în mister, existând teoria că aceasta a supraviețuit gloanțelor bolșevicilor ce i-au ucis întreaga familie, pe 16 iulie 1918. Marea Ducesă Anastasia Nikolaevna a Rusiei, cea mai mică fiică a ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea, și a soției sale, Alexandra Feodorovna, ar fi trebuit să se nască băiat, părinții ei dorindu-și cu disperare un moștenitor.
Sfidându-și astfel părinții încă de la naștere, prințesa a fost de departe cea mai rebelă dintre surorile ei. În sânge, însă, ea purta un blestem ascuns pe care urma să îl transmită urmașilor ei, dacă ar fi trăit, blestem pe care cu siguranță nu ar fi vrut să îl poarte niciuna dintre impostoarele care au pretins de-a lungul timpului că sunt „Prințesa Anastasia”, membra familiei Romanov care a supraviețuit asasinatului.
Marea Ducesă Anastasia a fost cel de-al patrulea copil născut în familia țarului Nicolae al II-lea. Nașterea ei a fost primită mai degrabă cu dezamăgire decât cu entuziasm, deoarece țarul și soția lui sperau ca în sfârșit să aibă un băiat care să poată moșteni tronul. Acest moștenitor, Alexei, s-a născut mai târziu.
O prințesă rebelă. Semnificația inedită a numelui ei
Numele Anastasia înseamnă „cea care rupe lanțul” și i-a fost ales deoarece după nașterea ei, țarul Nicolae al II-lea a ordonat grațierea și eliberarea unor studenți arestați cu un an înainte, pentru că au participat la niște revolte.
Micuța Anastasia era mare amatoare de glume și farse și de aceea era mult mai des pedepsită decât surorile ei – Olga, Tatiana și Maria.
În plus, tot spre deosebire de cele trei surori ale ei, Anastasia era mai puțin preocupată de aspectul său fizic și de manierele cuvenite. De altfel, potrivit unei povești spuse de soția unui diplomat american, Anastasia mânca ciocolată fără a se deranja să-și scoată mănușile albe, când avea vârsta de zece ani și mergea la Opera din Petersburg.
