Epidemia de gripă din România din iarna 1934 – 1935, cea mai gravă după cea din 1918, pentru care însă nu există cifre precise, a cuprins întreaga ţară într-o săptămână.
A durat 4 luni, a îmbolnăvit aproape 240.000 de români şi a omorât peste 46.000, în special copii şi tineri, mai mult bărbaţi decât femei şi într-o proporţie mai mare în mediul rural decât în cel urban”, afirmă istoricul Adrian Cioflâncă, informează descopera.ro.
Despre această epidemie există informaţii clare într-un studiu publicat într-o revistă de specialitate, denumită ”Buletin Eugenic şi Biopolitic” editat de Subsecţia Eugenică şi Biopolitică a ”ASTREI” şi Institutul de Igienă şi Igienă Socială. Studiul a fost realizat de medicii Petru Râmneţeanu şi Ilie Ardeleanu şi a fost publicat în anul 1936.
Primele cazuri de gripă în România au fost semnalate în decembrie 1934 în Dobrogea. ”Invaziunea gripei din 1935 a fost destul de rapidă, în timp de o săptămână, de la 16-23 ianuarie a cuprins întraga ţară. Epidemia a apărut întâi în municipii, în aglomeraţiuni mari deci.
Aici şi-a format nucleele iniţiale, de unde iradiind în mediul rural, au derivat focarele secundare. În săptămâna de la 16 – 23 ianuarie, morbiditatea în mediul urban a fost de 624,6 la 100.000 de loc., pe când în cel rural a fost de numai 290,4.
Epidemia a avut maximum de frecvenţă, după o simplă inspecţie a proporţiilor, între 1-23 februarie, iar ziua mediană a avut-o în 14 februarie, ceea ce înseamnă că extensiunea până a ajunge la apogeu a avut nevoie de o săptămână, adică de intervalul de la 24-31 ianuarie”, se susţine în studiul epidemiologic menţionat.
Astfel, în perioada 1-7 februarie sun semnalate 52.793 de cazuri, în sătpămâna 8-15 februarie sunt 65.662 de cazuri, între 16-23 februarie – 61.757 cazuri, iar între 24-28 februarie – 22.220 de cazuri. Medicii români susţin că stingerea epidemiei s-a făcut în 4-5 săptămâni, mai încet decât ascensiunea bolii.
În ultima săptămâna de existenţă a epidemiei, între 24-30 aprilie 1935, au fost înregistrate 59 de cazuri de gripă. Cei doi medici au numărat cu 6.919 mai multe decese decât gripa care a lovit România în anul 1934. De altfel, după 1918, ţara a fost ”lovită” în fiecare an de astfel de epidemii.
Specialiştii care au realizat studiul au prezentat şi câteva concluzii. Astfel, se susţine că epidemia şi-a avut originea America de Sud, de unde, prin SUA, a fost adusă în România unde a intrat pe căile maritime şi fluviale din sud-estul ţării.
Ziua mediană a epidemiei în Dobrogea a fost 2 februarie, iar în Banat, 23 februarie. S-au declarat oficial 239.613 cazuri şi a produs peste 46.000 de victime şi a fost mult mai gravă în mediul rural decât în cel urban. Mai mult de jumătate dintre decese, circa 24.000, s-au înregistrat la copiii cu vârsta de până la 9 ani. Grupa cea mai afectată a fost cea cu vârsta între 1 şi 4 ani, cu 13.340 de decese.
Caracteristica principală a epidemiei a fost că a avut mortalitatea maximă atât prin gripă, cât şi prin intermediul altor cauze de deces, influenţate de gripă, mai ales în grupa de copii sub 1 an şi în cea de la 1-4 ani. Grupele de vârstă formate de ceilalţi copii, de adolescenţi şi de adulţii tineri au dat mortalităţi reduse, puţin deasupra celor obişnuite”, se mai precizează în studiul epidemiologic.
