În 9 martie, creștinii îi prăznuiesc pe cei 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia, uciși pentru credința lor, după ce au refuzat să se închine zeilor.
De aceea, ei au fost duşi legaţi la un lac, în vreme de iarnă şi au fost lăsaţi să îngheţe în mijlocul apei.
În calendarul popular, 9 martie este şi Ziua de Mucenici sau Ziua de Măcinici, sărbătoarea creştină suprapunându-se peste începutul de An Agrar, sărbătorit la hotarul dintre iarnă şi vară, dintre zilele friguroase ale Dochiei şi zilele călduroase ale Moşilor, notează site-ul www.crestinortodox.ro. În credinţa populara, în această zi se încheie zilele Babei Dochia, care simbolizează anul vechi, moartea sa, la 9 martie, marcând hotarul între anotimpul friguros şi cel călduros. Astfel, obiceiurile practicate cu ocazia acestei sărbători cuprind şi elemente specifice ritualului de An Nou.
În toate zonele etnografice ale României se păstrează datina ca de 9 martie să se pregătească copturi specifice, cărora li se spune Sfinţi, Sfinţişori, Brădoşi şi, cel mai adesea, Mucenici, în amintirea celor 40 de mucenici din Sevastia. Gospodinele din Moldova pregătesc colaci, copţi sub forma cifrei 8, din aluat de cozonac, unşi cu miere şi cu nucă. În Dobrogea şi în Muntenia, mucenicii, de dimensiuni mai mici, dar tot sub forma cifrei 8, nu sunt copţi, ci fierţi în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând astfel lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Mucenicii sunt consumaţi după ce au fost duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi.
De asemenea, potrivit tradiţiei populare, un alt obicei este acela de a consuma 40 sau 44 de pahare de vin. Tot în această zi, sunt aprinse focurile de Măcinici în curţi şi grădini, în faţa caselor şi pe câmp, sunt purificaţi oamenii şi animalele prin stropirea cu apă sfinţită, se fac observaţii şi previziuni meteorologice, este scoasă mierea de albine din stupi sau sunt tăiate primele corzi de viţă-de-vie, notează Ion Ghinoiu, în volumul „Sărbători şi obiceiuri româneşti″ (2002).
Se spune că în Ziua de Măcinici se deschid mormintele şi porţilor Raiului, pentru ca sufletele morţilor să revină printre cei vii, aceştia fiind aşteptaţi cu scaune şi cu mese întinse la focurile de Măcinici. Pe lângă măcinici, se obişnuia ca în această zi să se împartă şi fasole sleită, nuci, poame şi alune, iar în satele bucovinene se făceau praznice, la care se împărţeau câte un colăcel, lumină aprinsă şi un pahar cu băutură.
Pentru a marca începutul noului an agrar, în această zi se scotea plugul la arat, în mod festiv, moment ce deschidea, totodată, şi ciclul sărbătorilor de primăvară.
