Peste jumătate dintre copiii români (51%) trăiesc sub spectrul sărăciei, iar unii chiar în sărăcie extremă, care le limitează dreptul la creștere și dezvoltare fizică normală, arată World Vision România.
Situația este mult mai rea la sat, unde locuiesc 74% dintre copiii săraci ai României și unde sărăcia este citată ca principala cauză a abandonului școlar, informează stirilernl.ro.
„Situația copiilor din mediul rural este disperată”, susținea la finele anului trecut Philip Alston, raportorul special ONU pentru sărăcie extremă şi excluziune socială. Acesta menționa că riscul de sărăcie pentru copiii de la țară este de trei ori mai mare decât pentru cei din mediul urban, iar situația se înrăutățește de la un an la altul. Dacă în 2012, unul din 10 copii din zonele rurale au declarat că se culcă flămânzi, în 2014 această rată a crescut la 1 din 8 copii, conform unui studiu realizat de World Vision România şi Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
„În plus față de cei 40% care se confruntă cu riscul de sărăcie sau de excluziune socială, se estimează că 29% suferă de privațiuni materiale severe, de aproape trei ori mai mult decât media UE”, se menționează în concluziile preliminare ale vizitei în România a lui Philip Alston.
În același timp, Raportul Parlamentului European arată că în privința sărăciei copiilor, România conduce detașat, cu 51%, urmată de Bulgaria, unde 45,2% dintre copii se află în risc de sărăcie.
Dincolo de aceste statistici îngrijorătoare sunt sute de mii de copii care încearcă în fiecare zi să trăiască cu senzația de foame continuă și să își ignore stomacul gol în timpul orelor de curs. În satele din Romania oamenii se lupta zi de zi cu sărăcia, principala lor ocupație fiind agricultura de subzistență și creșterea animalelor. Pe copiii acestora îi zărești pe ulițe, bucurându-se de jucării improvizate. Rar – sau niciodată – acești copii își părăsesc satul, fără a ști cum lumea se deschide și ce șanse pot găsi dincolo de aceste limite.
Într-o Românie în care 37% din populația în vârstă de 15 ani prezintă analfabetism funcțional, copiii acestei familii se luptă să ajungă la școală desculți și cu burta goală. „Le-am cumpărat pe rând de încălțat, când am vândut o oaie. Din păcate cizmele nu rezistă pentru că nu sunt nici de calitate și au mult de mers pe jos, trebuie să traverseze un râu, este noroi peste tot și se rup repede”, arată mama copiilor.
Cazul acestei familii vine, parcă, să întărească concluzia raportorului special ONU pentru Sărăcie extremă şi excluziune social potrivit căreia „situaţia copiilor din mediul rural este disperată”. Lipsa hranei a determinat-o pe mama celor șase suflete să trimită doi dintre copii la o bunică. „Nu mai aveam ce să le dau de mâncare, am rugat-o pe mama să îmi țină doi copii până trece iarna. Îmi este greu că i-am despărțit, dar decât să moară de foame… O să treacă iarna și o să merg să îi iau”,.
Rata abandonului școlar în România a trecut în 2014 de 18%, în timp ce în Uniunea Europeană media de părăsire timpurie a şcolii este de 11.1%. Conform unui studiu realizat de World Vision România, procentul copiilor care abandonează şcoala în fiecare an este de 2,4%.
Mai grav este faptul că România este fruntașă nu doar la rata abandonului școlar. Conform Comisiei Europene, cheltuielile publice ale României pentru educație au reprezentat 3% din PIB în 2012, ceea ce reprezintă, din nou, cel mai scăzut procent din UE. Iar în tot acest peisaj sumbru, Guvernul amână alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, conform prevederii Art. 8 din Legea 1/2011.
