“112, ce urgență aveți”, acest mesaj auditiv îl auzim în momentul în care avem nevoie de ajutor și apelăm numărul unic de urgență. Dialogul cu centrala se încheie în momentul în care sunt enumerate toate datele problemei.
După închiderea receptorului cei care așteaptă o minune sau doar un echipaj Smurd, au șansa de a o întâlni pe care care ne-a acordat astăzi timp din timpul domniei sale. Se numește Carmen Diana Cimpoeșu, însă titulatura cade mai greu auditorului atunci când este rostită: profesorul universitar doctor Diana Cimpoeşu, medic-şef al Unităţii de Primiri Urgenţe (UPU) din cadrul Spitalului Judeţean „Sfântul Spiridon“ Iaşi sefa SMURD Iaşi și purtătoarea de cuvânt a unității spitalicești, scrie revista ieșeană G7M.
Am avut ocazia să o cunosc virtual, în urma unei declarații telefonice, însă niciodată nu aș fi abuzat de timp doar pentru a o cunoaște, fie și în intimitatea biroului de la spital.
Întâlnirea cu această enciclopedie vie a avut loc în Vinerea Mare. Da, probabil vă gândiți dacă am prins-o la o urgență sau în birou… Îmi trag sufletul și vă spun așa, am numit-o enciclopedie fiindcă este și aș fi zăbovit mult mai mult în prezența ei fiindcă mă încărcam. A stat peste o gardă de noapte dificilă, doar pentu a-mi răspunde curiozităților. O gardă de noapte și o zi liberă pe care le-a început cu noi.
Cu siguranță, veți descoperi după ce veți citi acest interviu că doamna doctor a fost făcută pentru această meserie, sau, dacă ar fi să o parafrazez, “meseria a ales-o pe ea”.
“Carmen” în limba latină înseamnă poezie. Viața dumneavoastră este o poezie pe care ați recita-o la serviciu, în sânul familiei sau fiind înconjurată de alte femei?
Bună întrebare… Carmen este primul meu prenume, și în pofida clișeului existent în societate, cel de a fi strigat pe primul prenume, eu m-am obișnuit cu cel de-al doilea, respectiv Diana. Acum revenind la întrebare, poezia aș recita-o probabil printre gărzi, printre femei, în sânul familiei, sau atunci când primesc mulțumiri pentru că am făcut un bine. Ordinea este aleatorie. Nu aș putea clasifica aceste zone, să le numesc așa, fiindcă toate mă completează în egală măsură.
În societatea noastră, din păcate, femeile au tendința de masculinizare. Cum ați reușit dumneavoastră să vă păstrați doar feminitatea, într-o astfel de lume?
Sunt o feminină convinsă, nu o feministă convinsă! În continuare, pentru a vă răspunde la această întrebare trebuie să vă permit să îmi intrați puțin în ceea ce numesc eu intimitate. Pentru a vă răspunde la această întrebare trebuie să vă povestesc despre bunica mea, despre cea care a reprezentat reperul meu în ceea ce privește feminitatea. Fostă absolventă a Școlii pentru Fete în spiritul francez, bunica mi-a explicat care este de fapt rolul nostru, ca reprezentate ale sexului frumos în societate și credeți-mă, a făcut-o cu cele mai blânde, dar și pertinente cuvinte. Ei și mamei mele, Dumnezeu să le ierte!, le datorez mult din ceea ce sunt astăzi. Ele reprezintă temelia, fundația, iar asta fiindcă în decursul carierei mele am avut nororcul, sau mai bine spus șansa de a întâlni oameni cu adevărat valoroși.
Uneori ne ghidăm după Ying și yang, alteori după impuls. După ce s-a ghidat doamna Carmen Diana Cimpoeșu în viață?
Dacă mi-ar fi fost adresată această întrebare înainte de 2015 cu siguranță aș fi spus că după impuls. Vedeți care îmi este meseria și vă puteți imagina ce înseamnă să ajungi primul la un om care depinde de decizia ta. Spun 2015, fiindcă atunci a îngăduit Dumnezeu să o ia pe mama la El. De atunci, iau decizile mai rațional, mult mai rațional, mult mai cântărit. Medicina este atât de frumoasă și de vastă, însă medicina nu te face imun la durere, cel puțin pe mine medicina nu m-a făcut un robot. De câtă empatie este nevoie pentru a înțelege și a transmite un diagnostic?…nici nu vă imaginați.
De ce ați vrut să faceți și Psihologia, ca a doua facultate? Ce nevoi aveați?
Am absolvit Medicina în anul 1992 și câțiva ani mai târziu mi-am droit, dintr-o dorință și o convingere proprie că vreau să fac Psihologia, și am făcut-o. La zi chiar. Pentru mine, omul Diana, acest domeniu este minunat, în profunzimea lui, iar pentru medicul Cimpoeșu este ceea ce completază meseriv de medic. Pentru a înțelege un pacient sau familia acestuia, ai nevoie de psihologia umană.
Ce va aduce zâmbetul pe buze într-o zi oarecare?
Multe lucruri simple. Îmi aduce zâmbetul pe buze de fiecare data fiul meu, familia mea, un chip care-mi zâmbește, scrisoarea pe care am primit-o pe 13 aprilie, de ziua mea, de la colegii mei, care mi s-au adresat drept “copiii mei”, întâmplări amuzante (fac o paranteză și vă povestesc ceea ce mi-a adus zâmbetul pe buze de curând. Trebuia să filmez pentru o emisiune într-o zonă dezafectată alături de domnul profesor Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență și în drumul către acel platou de filmare eram în spatele unei mașini care ne ducea într-acolo. Imaginați-vă cum urmăream noi o mașină 4×4 pe drumuri pietruite, fără a ști destinația și imaginându-ne scenarii din filmele cu mafioți. Acesta a fost clar un moment care mi-a adus zâmbetul pe buze), animalele, oamenii poziti, în general.
Ce „mecanism” recomandați femeilor să aibă, astfel încât să nu își piardă stimă de sine?
Nu aș vrea să fac recomandări decât dacă țin de sănătate. Desigur, din punctul meu de vedere toate femeile ar trebui să fie conștiente de calitățile pe care le au. Să nu piardă potențialul pe care îl primesc atunci când vin pe această lume. Noi suntem capabile de atâtea lucruri.
De unde vă luați energia? Cred că această este curiozitatea tuturor jurnaliștilor care v-au contactat vreodată pentru o declarație telefonică. Eu, Teona, v-am sunat de cel puțin ori și de fiecare data auzeam la capătul telefonului o voce caldă, nestresată de alți factori. Cum este posibil?
Nu știu să răspund aici. Pur și simplu așa sunt eu. Văd binele în orice și fiecare om, pentru mine, este egal. Așadar, de ce nu l-aș trata ca pe un egal? De ce m-aș țipa, aș grăbi sau aș trata la diverse un suflet care își pune speranțe în ceea ce eu vreau să spun. Pe mine, încă din copilăre m-a urmărit dorința de a deveni medic. În familia mea această meserie s-a cam transmis și în cele din urmă m-a ales să o practic.
Doamna doctor a fost singura care a mai zburat către urgențe cu elicopterul Smurd, după tragedia din 2006, cea în care și-a pierdut viața 4 dintre colegi, iar asta demonstrează, fără a o cunoaște personal faptul că pe ordinea de zi, pe lângă cazurile medicale, stă mereu voința și forța de a face bine.
