Cea mai importantă sărbătoare a lunii martie este considerată ziua de 9, atât conform calendarului creștin ortodox, cât și celui popular. În această zi sunt sărbătoriți cei 40 de Sfinți Mucenici.
Așadar pentru a întâmpina cum se cuvine sufletele strămoșilor, gospodinele fac și astăzi Sfințișori (colăcei) de Măcinici. Mâncatul lor are conotații magice, îmbunând spiritele strămoșilor și asigurând un trai liniștit în anul care urma. Numiți și Mucenici, Brăduleți, acești colăcei i-ar închipui pe cei 40 de sfinți uciși la Sevastia, pe vremuri femeile, făcând chiar 40 de colăcei; cei mai mulți fiind dați de pomană în special copiilor săraci. Sărbătoarea Măcinicilor era una dintre cele mai așteptate sărbători de către copiii de altădată.
Prin Bucovina se obișnuia ca, în locul colăceilor, să se facă 40 de plăcinte cu varză. În aceste preparate trebuia să se pună neapărat miere și nuci, pentru că se credea, că ele asigură legătura viilor cu morții, respectiv învierea prin moarte. Uneori, mai ales săracilor, pe lângă colăcei, li se dădea de pomană și băutură. Alteori, oamenii ieșeau în vii și livezi pentru a bea …40 sau 44 de păhărele de vin (în tradiția geto-dacă se considera că au existat 44 de sfinţi martiri); câte puțin din fiecare păhărel era vărsat la rădăcina viilor și pomilor spre a rodi. Cei care nu puteau bea atâta trebuiau măcar să guste de 40 de ori dintr-un păhărel. Se credea că făcând astfel se adăuga tot atâta sânge peste an, în acest mod fiind ajutați și Mucenicii să prindă curaj și să spargă gheața iernii. Îndeobște această beție rituală avea loc noaptea, scopul principal, fiind restabilirea forțelor vitale și trezirea naturii la viață, băutura având acum calitatea de ofrandă adusă morților. Astăzi, dintre toate practicile străvechi, mai există obiceiul ca femeile să coacă în ziua de 9 40 de figurine din aluat ‒ „sfințișori” sau „mucenici”, bărbații sa bea câte 40 sau 44 de pahare de vin sau rachiu. „Sfințișorii” sunt făcuți din aluat dospit și au forma antropomorfă a cifrei opt ‒ cifra echilibrului cosmic. Odată scoși din cuptor, ei se ung cu miere de albine şi se presară cu nuci măcinate, apoi după ce sunt sfințiți la biserică, se împart persoanelor prezente, familiei, rudelor şi vecinilor, mai ales copiilor pentru sufletul morților.