Ajunul Bobotezei este considerată prima zi de post negru din an, în care nu se mănâncă şi nu se bea nimic, fiind urmată de Bobotează şi de ziua Sfântului Ioan, care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă.
Boboteaza, serbată în 6 ianuarie este considerată şi ziua naşterii spirituale a Mântuitorului Iisus Hristos. Ajunul Bobotezei este prima zi de post din Noul An, după 11 zile de sărbători în care nu au mai fost restricţii alimentare.
Credincioşii ţin post aspru sau chiar post negru, luând numai dimineaţa Agheasma Mare, pe care o au păstrată din anii trecuţi. „Boboteaza este ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creştin de celebrarea Botezului Domnului. Este dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice. Sărbătoarea cuprinde motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în noul an, se deschide cerul şi vorbesc animalele“, spun etnologii de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ialomiţa.
Tradiţia spune că în ajunul Bobotezei oamenii pregătesc o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din „camera de curat” se aşterne o față de masă, aleasa special pentru acest moment, sub faţă de masă se pune fan sau otava iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşază douăsprezece feluri de mâncare: coliva – grâu pişat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă pisată -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( „găluşte” ) umplute cu crupe, borş de „burechiuse” sau „urechiuşele babei” – borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe -, borş de peşte, peste prăjit, „vărzare” – plăcinte de post umplute cu tocătura de varză acră -, plăcinte cu mac etc. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă”, scrie Realitatea TV.
Superstiţia cel mai des întâlnită este cea care spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inel un fir roşu de mătase şi o un fir de busuioc, pe care le pun sub pernă. Băiatul pe care-l vor visa va fi cel cu care ce vor căsători.
În noaptea de Ajun, fetele de măritat îşi pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa viitorul soţ. Există credinţa potrivit căreia dacă în dimineaţa de Ajunul Bobotezei pomii sunt încărcaţi cu promoroaca vor avea rod bogat. De Ajun, nu sunt admise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut, nici măcar jăratic. Tradiţia populară mai spune că Ajunul Bobotezei este cea mai geroasă zi a anului şi că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă.
În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, de Sfântul Ioan Botezătorul şi opt zile după aceea, nu se spala rufe, pentru ca apele sunt sfinţite.
