De ceva timp, Capitala Moldovei încearcă să-și schimbe ritmul și face eforturi considerabile să biruie lâncezeala și moleșeala verii. După fastul cu care Opera Națională a sărbătorit deschiderea oficială a stagiunii, după elegiile și romanțele flașnetarilor nostalgici, după vernisajul palăriilor de epocă, Iașul intră leneș într-un timp al visării și al panoramelor autumnale. Își așteaptă sărbătorile, pregătindu-și publicul și agorele.
Pentru început, își răsfiră sfios crengile arămii ale castanilor, își colorează într-un auriu pal frunzele teilor și-și deschide larg brațele parcurilor, așteptând vizitatori. Verdele intens al gazoanelor, din Pacul Expoziției sau Grădina Botanică, contrastează fericit cu galbenul care pogoară lin și unduios peste tot. Florile verii mai rămân să ne bucure ochiul, deși aleile își acoperă deja pavajul cu frunzele ruginii. Veverițele se zbenguie în goana febrilă de a-și face în grabă provizii, iar băncile înșirate de-a lungul aleilor îmbie la taifas și lecturi cu cafele.
Forfota din birourile etajate, cocoțate sus către nori, zgomotele infernale de mașini, avioane, claxoane… se sting, aici, treptat într-un foșnet de pași pe trotuare, iar oboseala și anxietatea fac loc confortului molcom din cafenele. Oamenii se primenesc sufletește instantaneu, zâmbesc larg și-și amintesc că Iașul e orașul marilor clasici, că se așteaptă a fi vizitate bojdeuca lui Creangă, Casa Pogor, Casele-muzeu Sadoveanu, Kogălniceanu sau Otilia Cazimir. Turnul Goliei sfidează rumoarea pietonilor din Târgu Cucu, așteptând maiestuos duminicile sacre sau praznice miezoase de odinioară.
Toamna aleargă pe străzi, pogoară în parcuri sau așteaptă răbdător tramvaiul 13 să urce gâfâind în Copou. E cu sufletul la gură pentru a nu zăbovi prea mult prin oraș, amintindu-și că vin, una după alta, Street Food Festival-ul, Târgul de Toamnă, Festivalul vinului, Pelerinajul Sfânta Parascheva, Seara Valorilor sau alte manifestări de răsunet ale urbei. Sunt treburi ce n-au amânare, dar care aduc multă bucurie și relaxare ieșenilor! Una peste alta, Iașiul a reînviat și prin redeschiderea instituțiilor școlare sau activităților universitare. Șuvoiul de tineri dornici de carte migrează încontinuu pe străzi, inundând aulele Universității „Alexandru Ioan Cuza” într-o academică rumoare.
Astfel, încetul cu încetul, Iașul respiră aerul tomnatic cu toată ființa sa falnică, realizând că viața pulsează din nou cu aceeași intensitate. Ieșenii grăbiți își văd de-ale lor, iar orașul se umple ritmic de un soi de frenezie în tot ce face, eliminând toropeală zilnică în care zăcuse vara. Teatrele își scot în scenă actorii, artiștii își fac concertele, uzinele își întind victorios turbinele în aerul răcoros al dimineților de septembrie, iar Etenitatea stă pitită și nu mai face mofturi. Toată comunitatea trăiește la maxim o toamnă de zile mari, o toamnă ce abia începe și promite atâtea!
