Proba de examen a fost bazată, ca de obicei, pe trei părți – în prima parte este vorba despre 5 cerințe notate cu câte 6 puncte fiecare, care au ca suport un text la prima vedere.
Subiectul de mai jos este pentru filiera teoretică, profilul real, pentru filiera tehnologică si pentru cea vocațională, mai puțin profilul pedagogic.
Subiectele pentru uman și pedagogic aici.
Textul suport a fost din Nicolae Iorga – „Doamna Elena Cuza”, iar elevii au avut, la subiectul I.B., de scris un text de minimum 150 cuvinte, notat cu 20 de puncte, în care să argumenteze „dacă întâlnirea cu o personalitate (istorică, socială, culturală etc.) produce sau nu emoție, raportându-se atât la informațiile din fragmentul extras din textul Doamna Elena Cuza de Nicolae Iorga, cât și la experiența personală sau culturală”.
Subiectul al II-lea – notat cu 10 punte, a fost o argumentare a perspectivei narative într-un text de Cezar Petrescu – Întunecare.
Subiectul al III-lea – tinerii au avut de redactat un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinte particularitățile unei comedii studiate – este notat cu 30 de puncte.
Învățământul românesc e plin de suprize. Care este, în fond, rolul unui text la prima vedere? Acela de a detecta analfabetismul funcțional. Dacă elevul nu percutează, atunci suferă de analfabetism funcțional. Numai că textul cu pricina – care venea și cu un minidicționar atașat – era vechi de vreo 100 de ani. A da cuiva text de 100 de ani ca să vezi cum stă cu analfabetismul funcțional seamănă cu a da cuiva o mâncare veche de cinci săptămâni ca să vezi cum stă cu digestia. N-ar fi mai bine ca, pe viitor, textele la primă vedere – care analizează competențele comunicaționale și nu pe cele literare – să nu fie mai vechi de vreo 2-3 ani?